Blogul care-ţi scoate nervii la plimbare

Cum îi pedepsim pe cei care au jefuit victima unui accident rutier

Toată lumea știe că sunt foarte conciliant în atitudine cu privire la minoritățile naționale.
 
În astfel de cazuri, precum cel de la Craiova, devin nervos nu la adresa unei minorități ci la adresa pseudo-autorității Statului Român.
 
Păi bine, măi, Statule Român, de ce pana corbului și pana mea nu folosești banii ca să educi minoritarii și majoritarii care au probleme cu civilizația? Să afle și ei cum trebuie să se poarte frumos când se dau jos din copac… și ajung pe stradă.
Eventual, să-i ducem la Zoo că la pușcărie nu are efect.
 
Pe bune că aș plăti bilet la Zoo să-i văd în cușcă pe cei doi ROMÂNI care au băgat mâna în geanta victimei accidentului rutier de la Craiova.
Aș încălca cu drag regulamentul grădinii și aș arunca niște pufuleți printre gratii la aceste animale de români.

Și da, m-aș gândi că merită să fie bătuți cu furtunul peste mâini până aproape să le cadă. Așa din răutate.
 
Pe de altă parte, să mă scutească rasiștii și românii arieni care spun că ăia nu sunt români.
 
De asta, măi arianule, ignoranța față de semeni și față de rolul Educației ne face contemporani cu aceste grozăvii.
 
Fiindcă tu, ignorantule, nu vrei să înțelegi că dacă nu investești bani mulți în copiii care se nasc în familii cu probleme (și nu numai) alegi să girezi Societatea Hienelor!
 
Și oricum, măi arianule, jaful ăsta nu e mai abominabil decât crima de la coaforul din București deși e mai palpitant să te iei de “țiganii ăștia, tuciuriii, ciorile, nespălații societății”. Da, sunt și nespălații tăi, ignorantule, fiindcă ai votat timp de douăzeci de ani cu dosul. Fiindcă încă mai crezi că tu ca om nu ai nicio vină deși stai ca boul în casă în loc să ieși la vot și să alegi oameni de calitate.
 

Un NU hotărât uniformelor în școli

Scris de Arhi

Sursa foto: www.apropo.ro

M-am simțit bine în școala generală, până înainte de revoluție. Aveam uniforme frumușele, sacouri, cămăși, pantaloni la dungă, camăși și cravate. Era ok. Ca-n Liceenii.
 
În liceu, cel puțin în primii ani, nu m-am mai simțit bine. Pentru că nu făceam parte din copiii bogați ai liceului, cei aduși cu mașina cu șofer la poartă, cei ce își cumpărau haine de la Paris și Londra, care în weekend plecau la shopping în vreun oraș cosmopolit. Și la fel ca mine, marea majoritate a elevilor eram destul de sărăcuți, cu părinți muncitori, care strângeau destul din buci ca să ne țină la școală, darămite să ne mai ia haine de la Stefanel și Gregorio Rizo.
 
Astfel, liceul se împărțea pe bază de haine. Săracii erau între ei, bogații între ei. Era jenant ca cineva cu bani să se afișeze cu unii care nu aveau bani de țigări sau senvișuri. De aici separație, ură, bătăi nocturne, totul de la niște nenorocite de haine.
 
Astăzi senatul a respins legea care ar fi obligat toți elevii să aibă uniforme. Ca să nu cumva să le storcim simțurile. Plus că sunt familii sărace care nu ar avea bani de uniforme. Plus că odraslele decizătorilor s-au opus puternic Cum tati, păi de ce pi+da mă-sii mai am eu vuitoane și altele, ca să merg laolată cu toate țărăncile de la coada vacii?
 
Pentru a prinde și ultimul cuvânt, săriți repede pe blog la Arhi!

“Taximetriştii din Bucureşti vs. taximetriştii din Iaşi”

Citindu-l pe Visurât, mi-am amintit de taxi-experiența de București a unui coleg de serviciu care, nu știu cum dracu’ făcea, de nimerea numai peste taximetriști care mergeau cu roata norocului pe post de aparat de taxat.
 
Plătea Costică mulți bani la taxi… dar mie îmi plăcea că la sfârșitul cursei făceau schimb de blesteme şi de “morţi”. “Morţii” cei mai solicitaţi erau cei din partea mamelor. Costică a recurs şi la efectul grijaniei (ex.: Grijania mă-tii!) care nu a fost apreciat de taximetrist şi a fost parat cu un dumnezeu sincer
 
Într-o zi, Costică n-a mai suportat și s-a întrebat cu voce tare:

- Uăi, băieti, di şi-s aştia aşa bulanjii?

 
Văzându-i suferința, mă ofer să spulber misterul țeparilor care trag la el precum albinuţele la o floare:
 

Bă’ Costică, ești moldovean?
- Da!
 
Atunci, prietene, înţelege, accentul tău îi obligă pe oamenii locului la supra-taxare!
Așa a pățit și Ștefan cel Mare cu turcii… L-au căpușat cu biruri…
 
Soluția e să vorbești prin semne.

 
Ce trebuie să știi despre circulația cu taxiurile prin București:
(1) Caută un taxi inscripționat cu Speed Taxi, Cobălcescu, Meridian;
(2) Dacă ești moldovean, încearcă să nu-i spui șoferului “și fași uăi? Am vinit aişi la capitalî cu treabî!!”
(3) Tariful cel mai întâlnit în București este de 1,39 lei/km. Pornirea e 1,39 lei. Staţionarea e 13,9 lei/oră
(3) La pornirea mașinii, asigură-te că aparatul de taxat este pornit, altfel, șoferul va căuta să negocieze la destinație o sumă mult mai mare decât cea firească;
(4) Spune-i şoferului că vei avea nevoie de o ştampilă pe bonul fiscal, asta îi taie “maioneza total”;
(5) Nu lăsa bacşiş nesimţit! 8 din 10 taximetrişti din capitală n-o să-ţi zică “mulţumesc”;
 
Ca să-ţi ştergi urmele de moldovean, foloseşte urgent expresiile locului:
(1) “Du-te-n sânge!” şi nu “duti uoi de-işi”
(2) “Am mers blană!” şi nu “am mers iuti”
(3) “Să moară mama!” şi nu “sî mor io”
(4) “Bă, eşti nebun?!” şi nu sî-mi bag chicioarele
(5) “Pă stradă…” şi nu “Pi străduţî”
(6) “Prietene” şi nu “Uăi, p+lî”
 
Pentru accent, foloseşte încheietura limbii.
 
Din punct de vedere politic, trebuie să ştii că Iliescu nu mai este preşedintele României.
 
Ultimul preşedinte cunoscut de bucureşteni este domnul Jos Băsescu.

 
 
Bonus, aveţi un material filmat despre cum trebuie să lupţi pentru un taxi în Bucureşti:

Părinţii plătesc bani grei pentru ca fiicele lor să devină curve

Sursa foto: http://www.renderosity.com


E o realitate despre care scrie Evenimentul Zilei de astăzi:

„La 16 ani, beam votcă o noapte întreagă într-un club de pe litoral, ne culcam la 5 dimineaţa, la 8 ne sculam, băgam un energizant în grabă şi la 10 începeam [...]

 

Vorbim despre fetele care îşi pierd onoarea pe băncile şcolilor de manechine.

În aceste condiţii, părintele care îşi aşează fiica în braţele unui SRL pseudo-şcoală, cu cravată şi pe+is, ca să-i „modeleze” fata, merită eticheta de retardat total.
 
Sfatul meu e să NU ajungi un viţel-de-părinte! Ia imaginează-ţi o armată de pul+lăi, care mai de care mai nespălaţi, fie de la prea mulţi bani fie de la prea puţini, care îşi freacă mâinile de bucurie că tu te duci la serviciu ca să faci banii cu care urmează să le plăteşti lor sesiunile de training şi hărţuire sexuală cu propria ta fiică. Asta e şcoala de manechine! Ăsta e sexul legal, purtător de TVA.
 
Unii o să-mi spună că nu toate agenţiile sunt “curve”. Da, aveţi dreptate,unele sunt Şcoli de Maici!
 
Am o întrebare: de ce ar trebui să-şi ducă cineva fata la o şcoală de manechine, ca să înveţe bunele maniere, în condiţiile în care şcoala românească ar putea juca rolul complet de educator oferind elevilor inclusiv cursuri de bune maniere?!
 
Bibliografie media:
 
(1) “Patronul agenţiei de fotomodele a fost săltat de poliţişti pentru proxenetism”
 
(2) Manechine platite de politicieni si milionari pentru sex
 
(3) Povestea unei manechine, care a scăpat din bordelul Babylon
 
(4) Cinci povestiri autentice despre grozăviile din modelling-ul românesc: la 16 ani alcool, la 18 amanta agentului, la 20 escortă contracost

DA, EU SUSȚIN ACTA

DA, EU SUSȚIN ACTA

De zece zile însă, fac parte din grupul ANTI ACTA de pe Facebook. Și, de atunci, SUTELE DE MESAJE de tip SPAM au început să curgă gârlă în căsuța mea virgină poștală!

 

Plânsete, bocete, răcnete, totul se regăsea în acele emailuri.

 

Fascinant e că eu nu am aderat la acest grup ci am fost adaugat de cineva (probabil fUndatorul) si a trebuit sa suport toate aberațiile puștanilor avizi după torrrrrreeeente.

Pentru ei, mesajul este “Puneți mâna de munciți, faceți bani și plătiți pentru creațiile altora!”.

 

Toate operele ar fi mai ieftine dacă tot norodul ar contribui cu un șfanț la remunerarea artistului.

Hai, luați ACT(a) de ce vă spun și terminați cu hoția!

 

Internetul a devenit o zonă în care toți oamenii pot deveni animale, pot vărsa mizerii fără să li se întâmple ceva. Și acum, contextul domesticirii provoacă spasme multor români.

Update 1: Briana Caradjea, prințesa tabloidelor Cancan și Libertatea , este port- stindardul luptei Anti ACTA din România.

Păi, măi prințesă, ce opere poți tu apăra?

 

Sursa foto: Click
 

Update 2: 11.02.2012 MP3-ul piratat și torrentul cu pornache nu are nimeni voie să ni le ia! via Eugen Păun, unul dintre puținii oameni care și-au păstrat simțul rațiunii.

Copiii au întâietate

Ați fost la Synevo în Iași?

Eu, da! Am fost cu Matei, băiatul meu, pentru un simplu “exudat faringian”. O analiză medicală.

Imediat după ce am plătit serviciul, am urmat indicațiile recepționerei și m-am așezat cuminte lângă “prima ușă de pe dreapta”.

 

Am nimerit bine

A fost ușor să urmez indicația. Acolo unde era coada cea mai mare eram eu cu Matei.

Lângă noi, în picioare, o femeie la vreo 39,99 de ani, blondă, preceda momentul medical al fiului meu.

 

Ușa cabinetului se deschide. De acolo, un puști blajin pășește afară cu tot curajul său îndoit la nivelul cotului și apăsat cu o banală vată!

 

Altul la rând

“Mai e cineva în fața mea? întrebă nedumerită o tânără de vreo 17 ani care se lăsă pe dată tentată de momentul cu sânge ce o aștepta.

Cucoana de mai sus nu mai rabdă umilința și-mi spune: “Sunteți după mine…, ocazie cu care mă fixează destul de acru.

Când să intre, ditamai ghinionul pe cocul ei! Un asistent  îl observă pe Matei al meu și rostește spre madama care era cât pe ce să-l dea jos pe bărbat pe parcursul procesului de năvălire: “Doamnă, copiii au întâietate!”

 

Concluzia

Trebuie să gândim pozitiv. Cine știe ce-o fi fost în mintea ei…

Mi-e greu să cred că oamenii pot fi atât de nesimțitori atunci când văd un copil.

 

Adevăruri incomode despre români (episodul 7)

 

 

Adevărul de astăzi este scurt:

 

Nu mi-e teamă de românii care fac ceva ci mi-e teamă de românii care nu fac nimic.

Adevăruri incomode despre români (episodul 6)

Există în România instituţii media care fac reclamă mascată unor produse şi se jură că nu fură încrederea cititorilor???

 

Da, există!  Iată un exemplu:

În dimineaţa zilei de 9 iunie un newsletter de la publicaţia money.ro mi-a ridicat mingea la fileu. Titlul articolului era de-a dreptul provocator “La 22 de ani în ring cu rechinii: Povestea unui tânăr investitor la bursă.”

 

Din acest articol aflu că “un student de 22 de ani  joacă pe bursă în loc să stea pe World of Warcraft şi face şi ceva bănuţi. El povesteşte pentru money.ro ce greşeli a făcut la început, cum a pierdut investiţia iniţială şi cum a găsit reţete de câştig.”

 

Sub aparenţa unei nevinovate poveşti, money.ro începe construcţia unui articol publicitar de toată frumuseţea. Publicitatea nu e de condamnat dar s-o ştie şi cititorii.

 

Articolul în sine conţine greşeli de scriere. Un articol clasic trece pe la corectură dar un articol venit pe email de la un client este publicat ca atare de majoritatea redacţiilor, fără verificări.  Foarte puţini oameni de publicitate  îl sună pe client să-i spună că sunt probleme cu reclama.

 

Miza acestui articol este promovarea afacerii de tip Forex unde 95% dintre „investitori” pierd toţi banii în favoarea a 5% dintre economiştii care au cunoştinţe solide de tranzacţionare speculativă.

 

Altfel spus, imaginaţi-vă că 5% dintre economişti încearcă să- atragă pe 95% dintre proşti să depună bani în caruselul forex sub aspectul unor caştiguri fabuloase.

 

Totodată cei 5%, ca să nu fie acuzaţi că nu i-au avertizat pe naivi asupra riscurilor,  vin cu poveşti cu tâlc în genul celei inventate de money.ro.

 

„Radu a a început să joace pe pieţele internaţionale, testând două platforme forex, de la Tradeville şi XTB.”

 

Aici, ni se spune de fapt pe ce pieţe forex ar trebui să jucăm: Tradeville şi XTB. Concurenţa e mare, iar turmele cu naivi trebuie mânate în ţarcurile potrivite.

A priceput toată lumea unde trebuie să joace???

 

Un alt citat este elocvent. Radu spune:

„Per total, cei aproximativ 1.000 de euro investiţi iniţial erau teoretic pierduţi.” Ce a învăţat din asta? Nu m-am speriat când am văzut pierderea. „

„Oricum, sunt de părere că întâi trebuie să pierzi ca mai apoi să câştigi.”

Mesajul transmis maselor este că e firesc ca mai întâi să pierzi  pentru ca mai apoi să câştigi.

E nevoie de răbdare şi învăţare… Încă o dată, nu vă impacientaţi că pierdeţi! E normal. Oricum, banii nu aduc fericirea!

Radu nu e supărat că a pierdut pentru că  „acum sunt mult mai responsabil, mai atent, mai disciplinat, mai pozitiv în emoţii”, subliniază acesta.

Deci, să mai ziceţi că viaţa nu merită trăită pe forex…

 

Iată cuvintele cheie ale articolului:

Radu Răzvan-Gabriel – este personajul, pentru că orice poveste publicitară are nevoie de un personaj model, „Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti”- pentru a poziţiona pozitiv personajul în preajma unei instituţii de renume, „XTB” – este o piaţă forex agreată de Tradeville, este de umplutură ca să nu fie evident cine plăteşte reclama, „Tradeville” – este cel mai probabil clientul articolului (are banner pe homepage, pe coloana din dreapta), „market makerul”, „Primele greşeli”, „Strategie pe termen lung”, „Sfaturi pentru potenţiali investitori”, „BVB”.

 

Acest articol este destinat educării turmei. Din acest motiv, nu sunt prezente link-urile. Oricum, la câţiva pixeli distanţă găsim bannerul „Tradeville” pe coloana din dreapta.

 

Ca urmare a acestui articol, un coleg din echipa inpanamea.ro a trimis redactorului şef şi redactorului şef adjunct următorul mesaj:

 

Iată prima reacţie venită de la redactorul şef:

 

 

A doua reacţie aparţine redactorului şef adjunct:

 

Trebuie să trec peste faptul ca redactorului şef adjunct nu a dat un răspuns corporatist şi as vrea să vă intreb dacă avem in fată o reclamă mascată?! 

Dacă ne luăm după comentariile cititorilor money.ro verdictul de publicitate mascată este clar:

"kiki / (acum 6 ore)

ce poveste induiosatoare...

ai inventat,mai draga Alina...draga...si marmota invelea ciocolata..."

"

daniela / (acum 13 ore)

la munca nu la warcraft

au stat cei de la money si s-au gandit cum sa mai promoveze xtb-ul, un tanar de 22 de ani se ia la lupta cu rechinii, a papat 1000 de euro bani de la parinti si este dispus sa joace pana la adanci batraneti in aflarea unei strategii(chix). rechinii inca nu au auzit de el.

cu cei 1000 de euro + 1000 de euro de la prieteni iti poti deschide o mica afacere cu carti de vizita sau ceva de papa, o strategie bine pusa la punct, iar afacerea se dezvolta frumos.

radu sta cu undita in balta si viseaza la pestisorul de aur, care odata prins ii va indeplini 3 dorinte.

zuckerberg, si el tanar, si-a pus mintea la contributie, a creat ceva util pentru societate, iar acum este cel mai tanar miliardar

Sursa textelor citate este: money.ro


Adevăruri incomode despre români (episodul 5)

Există jurnalişti fomişti?

 

Ohoho, vorba lui Moş Crăciun, sunt atât de mulţi.

Jurnalistului fomist este acela care îşi vinde literele pentru o măslină şi o tartină. Fomistul e acel jurnalist care este mereu în căutare de evenimente care se termină cu o paranghelie.

 

Viaţa lui este un banchet continuu. Are mereu în burtă o ridiche gratuită care  îi oferă energia necesară pentru a da din gură atât cât să iasă un material jurnalistic îndrăzneţ.

 

Ştiaţi că, jurnalistul fomist nu se limitează doar să mânânce la cocktail?

 

Da, e adevărat, Fomache îşi ia pacheţele cu mâncare pentru acasă şi dacă nu are maşină, bea ca un porc ca să socializeze cu alţi prieteni de acelaşi nivel jurnalistic.

 

Pentru Fomache, un eveniment media fără măsline e ca peştele fără usturoi.

 

Poftă bună, Fomache!

 

Adevăruri incomode despre români (episodul 4)

Cei care fac mizerie gândesc eco

Un reporter a surprins într-o zi un cetăţean din capitală care a aruncat un ambalaj direct pe asfalt.

 

Reporterul l-a urmat pe cetăţean pe stradă timp de zece minute de mers pe jos după care, aparent întâmplător, i-a adresat acestuia o întrebare.

 

„-Bună ziua, facem un sondaj, ce părere aveţi despre felul cum îşi fac treaba autorităţile locale?
Este curăţenie pe străzi?

Cetăţeanul parcă atins de o rachetă reacţionează:

 

„Nu este curăţenie! Plătim o grămadă de impozite şi uitaţi şi dumneavoastră ce e pe jos! Se fură banii, asta e realitatea! Noi muncim şi alţii fură. De asta suntem aici în starea asta. ”

 

Concluzia: E atât de simplu să ne uităm la alţii care sunt nişte nenorociţi împuţiţi! Doar noi, mititeii, suntem aşa de curaţi, corecţi şi civilizaţi!

Sursa foto: numadebine.eu

Page Rank