Meşterii noştri

Meseriile nu mai sunt ce-au fost, meşterii nu mai sunt ce-au fost, toţi vor să nu muncească şi să primească mulţi bani şi se comportă ca atare. Consecinţele, de obicei, le suportăm noi, clienţii. Dar să detaliez.

Cum am avut nevoie de mobilă nouă, am făcut un tur al marilor magazine de mobilă, dar şi la centre specializate unde se adună firmele mai mici care fac mobilă la comandă. Şi într-un final am rămas doar cu mobila de bucătărie necumpărată. Şi am hotărât că voi face pe comandă. Aveam schiţa cu dimensiuni, am ales materialele, am semnat contractul, am dat un avans, urmând să primesc telefon pentru a programa o măsurătoare şi o refacere a schiţei, plus alte detalii. A doua zi, pauză. A treia zi, pauză. În următoarea zi am sunat eu, “Dom’le, mai veniţi sau nu?!”. Şi-au cerut scuze, motivând ca sunt foarte ocupaţi şi pana la urma au venit, peste alte două zile. Peste vreo alte 10 zile primesc telefon că este mobila gata şi vin s-o monteze. Până aici toate bune şi frumoase. Numai că mi-au greşit un corp suspendat, au venit fără plinta de jos, fără picurător, tăviţă etc. Au montat tot, apoi au spus că se întorc în aceeaşi zi cu dulăpiorul refăcut şi cu piesele lipsa. Bineînţeles că n-au venit. A doua zi dimineaţa am sunat. Niciun răspuns până la prânz. Când într-un final mi-au răspuns, nu ştiu prin ce minune am fost calmă şi am vorbit frumos, explicându-le că vreau totul terminat până la weekend, să pot face curat şi să pun totul în ordine. “Doamnă, daca nu mâine, poimâine sigur se rezolvă!”. Şi ghici!… vineri seara bucătăria mea arăta la fel, incompletă.

O minune a facut ca sâmbată de dimineaţă să mă sune să mă anunţe că vin. De data asta au adus tot şi au montat. Şi-au primit restul de bani peste câteva zile, aşa cum m-au plimbat şi ei pe mine.

Nu mai vreau să trec prin aceiaşi chestie încă o dată: nervi, stres, dacă cumva îmi iau ţeapă, telefoane, promisiuni, oameni neserioşi. Deci nu recomand să vă faceţi mobilă la comandă, chiar dacă e o variantă mai ieftină. Aproape niciodată nu va ieşi aşa cum credeţi şi cum v-o imaginaţi (chestie probată şi înainte personal şi văzută şi la prieteni)! Mereu trebuie să lipsească ceva, sau să aveti surpriza că s-au greşit măsurătorile, s-a greşit o culoare şi-o textură şi tot aşa. Şi apoi e bătaie de cap cu reparatul greşelilor, ori nu vreţi să aveţi mobilă “peticită”, iar complicaţiile astea mănâncă timp. Şi pe ei nu-i va interesa nimic legat de Protecţia Consumatorului, pentru că mereu se vor găsi clienţi noi, care îşi vor comanda mobilă la ei, plus că n-au pus la punct un contract clar cu obligaţiile părţilor, ceea ce e în avantajul lor în cazul unor probleme mai serioase.

Cel mai bine este să cumpăraţi mobilă de serie şi, slavă Domnului, sunt atâtea magazine, atâtea variante şi atâtea feluri de case, încât nu vor semăna unele cu altele. Iar dacă insistaţi pe mobila la comandă, cel mai bine ar fi ca respectivul producător de mobilă să aibă recomandări bune din mai multe surse de încredere.

Redecorare plăcută!

Sămânţă de scandal

Sămânţa de scandal este bine ascunsă în codul genetic al omului. De când lumea şi pământul, ce a stârnit scandal, controverse, bârfe, răutăţi a fost mai interesant decât ceva care ţi-ar fi deschis mintea, sufletul şi te-ar fi învăţat lucruri folositoare. Din vremuri străvechi ne-a plăcut circul, vărsarea de sânge, scandalul. Rezolvarea unor probleme amiabil era anevoioasă, aşa că cearta şi războiul au fost modalităţile cele mai folosite pentru a duce lucrurile la îndeplinire. Distracţia venea tot din scandal. Pe timpuri erau amfiteatrele unde se strângea mulţimea şi asista la lupte cu gladiatori, erau turnire, acum e corida, acum sunt meciurile de box şi altele. Printre altele se numără publicaţiile de scandal, site-urile dedicate bârfelor şi emisiunile tv care promoveaza scandalul. Din păcate scandalul predomină, cuvintele urâte la fel, vocabularul în materie de înjurături este în continuă expansiune, dacă nu e un pic de scandal, parcă a trecut ziua degeaba şi parcă fără farmec.

Cum tehnologia a evoluat, au evoluat şi formele de scandal. Cea mai nouă formă de scandal, jigniri şi aruncat cu noroi este pe net. Fie că sunt bloggeri care se ceartă, fie că se ceartă un blogger cu comentatorii, că se ceartă comentatorii între ei, blogocearta (vorba lui Cabral) este în mare voga. Mulţi fac asta pentru că au nevoie de atenţie, pentru generarea şi creşterea traficului, pentru a-şi susţine ideile şi convingerile, pentru a-i discredita pe alţii pe bună dreptate sau nu, sau mai ştiu eu pentru ce alte avantaje. La urma urmei treaba lor, ei se ceartă, ei se împacă… sau nu.

Eu am o altă problemă, cu o altă categorie, cu comentatorii care ţin neapărat să se dea în stambă. Sunt de principiu că dacă nu am nimic important şi interesant de spus despre un anumit subiect, mai bine tac, vorba ceea “philosophum non facit barba”. Ei bine, sunt unii care nu aplică acest principiu, de bun simţ, aş adăuga eu. Şi te mai trezeşti cu câte un “hater” de-ăsta pe blog, care, ori a aterizat pe blog în urma unor “gugăleli” nefericite şi citeşte ceva şi nu-i convine, şi reacţionează, ori e cineva care insistă cu idei fixe şi se ajunge la schimb dur de replici.

Dacă intru pe un site/blog/cotidian online şi citesc ceva ce nu-mi convine, nu mă reprezintă, nu-mi place, mă irită şi-mi produce stări negative, alegerea e uşoară: x roşu dreapta sus şi nu mai revin. Ce rost ar avea să comentez? De ce să fac asta, nu ştiu cum e ca persoană cel/cea care a scris, de ce să mă apuc să judec şi să jignesc omul doar pentru că nu sunt pe aceeaşi frrecvenţă? De ce să intru, să arunc cu noroi, să vorbesc urât, să pierd timpul tastând, când pot să n-o fac? Aşa procedez eu şi poate alţi câţiva.

Dar sunt alţii care trăiesc din scandal, le face o plăcere deosebită să spurce în stânga şi-n dreapta, să te facă albie de porci şi apoi să se amuze. N-am nicio problemă cu oamenii care nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine, accept asta şi ne respectăm reciproc. La fel, dacă vreunul comentează şi-mi aduce argumente pertinente şi avem o polemică, o discuţie constructivă, este bine, poate avem amândoi de învăţat. Dar nu te apuca să mă jignesti, de la origini până-n prezent, să-mi spui cum sunt eu şi ce mi-ai făcut (chipurile) sau ce mi-ai face (conform fanteziilor tale perverse), că sunt aşa şi pe dincolo, că nu reuşeşti decât să mă scârbeşti şi să ajungi direct la spam!
De când scriu am avut de-a face cu suficienţi “hateri” şi îi cam citesc din prima. Încep să devin imună, aşa că în momentul în care văd vreo jignire, spam şi şterse comentariile.

Mă întreb oare, chiar atât de greu este să nu ne jignim? Să ne acceptam cu diferenţele dintre noi şi să nu ne mai judecăm atât? Să luăm omul ca atare… în cazul de faţă, blogul. Şi dacă rezonezi vreun pic cu ce citesti acolo, mai revino, mai discută, mai înveţi câte ceva, e constructiv, daca nu, alege să nu mai citesti! E simplu! Cu ce te ajută răutatea şi noroiul împroşcat gratuit? Te simţi mai bine după ce jigneşti? NU cred!

M-aş bucura să ştiu că putem fi mai toleranţi şi să nu mai judecăm după aparenţe, pentru că am putea avea surprize mari.

Să alegem răul mai mic…?!

Zilele trecute mă trezesc la birou cu două personaje care-l căutau pe al meu şef. I-am îndrumat spre biroul lui şi mi-am văzut de treabă. Când au plecat, au trecut din nou pe la mine având o rugăminte: să semnez pentru Oprescu, să-şi depună candidatura pentru preşedenţie. Le-am explicat cum că nu mă interesează politica, oricum n-am pe cine alege din ce candidaţi mi-a trecut mie pe la urechi că ar fi si că oricum din “garda veche” nimeni nu va face nimic să îmbunătăţească ceva în ţara asta. Răspunsul lor a fost “Păi important e să-l dăm jos pe Băsescu”, adica ceva de genul… restul vedem noi. Ei strângeau semnături pentru ca Oprescu să-şi depună candidatura. Păi stai aşa un pic, adică ăla e rău, hai să-l dăm jos şi să punem în loc un rău mai mic?! De unde tâmpenia asta? De ce românii gândesc aşa???

Şi se mai miră mai marii noştri că populaţia nu se duce la vot. Păi de ce să se ducă? N-are oricum dintre cine şi pe cine sa aleagă. Sincer, până acum n-am văzut schimbări, toţi îşi fac pentru ei şi atât. Deja cred că românii au ajuns la o stare de lehamite şi greaţă, vecină cu nepăsarea şi lamentarea cum că indiferent cine va fi acolo sus, va fi la fel.

Am primit un mail interesant cu nişte sugestii în care se arăta cum noi, românii, am putea să ne revoltăm la alegerile din noiembrie. Şi există doua variante, ambele ducând la acelaşi rezultat, dar trebuie îndeplinită o condiţie: prezenţa şi folosirea dreptului de vot. Ambele variante sunt legale şi democratice.

Prima ar fi să scriem pe buletinul de vot “NU CONSIDER POTRIVIT PE NIMENI DE PE ACEST BULETIN DE VOT”. Votul va fi anulat. Daca procentul celor care fac asta este suficient de mare, se va organiza referendum şi, mai mult ca sigur, se vor ridica semne de întrebare. A doua variantă este asemanatoare, scriem pe buletinul de vot un mare “fi” (litera grecească), adica zero barat (calitatea candidaţilor), în termeni matematici mulţimea vidă (adică nimic, exact ce au făcut aleşii noştri pentru noi). Buletinul de vot fiind fără ştampilă, va fi anulat din nou. Prezenţa la vot şi adoptarea acestei atitudini ar duce din nou la referendum, dar poate de data asta, se va alatura şi presa şi ni se vor alatura şi mai marii Europei şi poate există şanse să dam un F5 (refresh) clasei politice.

N-am mai fost la vot demult, n-am votat niciun europarlamentar, dar în noiembrie m-aş duce să aplic una din cele două variante. Pentru că m-am săturat sa aleg răul cel mai mic şi m-am săturat de zicala “rău cu rău, dar mai rău e fără rău”!

La cinema drive in

Cinematografele drive in, din câte ştiu eu, erau în mare vogă în SUA prin anii ’70… aşa am văzut eu în filmele cu liceeni, stilul de filme care-mi plac şi acum, deşi realitatea e cu totul alta, dar nu despre asta e vorba. Ce putea fi mai romantic decât un el şi-o ea, sub clar de lună, urmărind un film din maşină, alături de alte cupluri, era ceva special, cu farmecul lui… filmul era pretextul unei întâlniri, maşina oferea şi o oarecare intimitate, filmul rula noaptea, faruri şi poziții stinse, adolescenţă şi hormoni tropăitori… cine ştie câţi copii au fost concepuţi așa, pe bancheta din spate.

Acum avem şi noi cinematograf de-ăsta, în Băneasa şi, pentru că am auzit păreri diferite, am zis că trebuie să-l incerc. Impresia generală e favorabilă, dar, ca peste tot, există plusuri şi minusuri.

Cinematograful în sine e o parcare cu pietriş, pe o latură a mall-ului e pus un ecran, iar în spate e un chioşc de unde te aprovizionezi cu băuturi răcoritoare, popcorn, nachos şi alte prostiuţe care bineînteles, sunt bombe calorice. Şi vii frumuşel şi parchezi, setezi radio-ul pe frecvenţă şi aştepţi să înceapă filmul.

Să începem cu părţile bune. Biletul este mai ieftin decât în sala de cinema, undeva la jumătate de preţ. Pe ecran se vede bine subtitrarea, nu se vede distorsionat, e ok. Un factor perturbator dispare, nu auzi comentariile tâmpite ale tuturor. Nu îţi sună telefoanele altora în cap, poate doar al tău, dar măcar nu auzi cele mai aberante tonuri de apel; îţi poţi da scaunul pe spate cât vrei, nu deranjezi pe nimeni şi, la fel, îţi poţi poziţiona picioarele cât de comod vrei. Poţi comenta în tihna filmul cu cei din maşină, fără ca cineva să vă spună “shhhhhhhh, încerc să văd filmul!”, poti râde cât de zgomotos vrei. Când pleci, nu e înghesuială, se face şir de maşini şi se iese din parcare relativ repede, ai şi coş de gunoi în drum, doar să opreşti maşina şi să-l arunci, mi-a plăcut că n-am văzut pe nimeni să arunce pe jos.

Partea proastă e că la vreo fază din film s-ar putea reacţiile să fie cel putin ciudate, pentru că am văzut oameni claxonând, probabil dacă nu se mai aud între ei reacţionând, trebuie să se manifeste zgomotos. Şi asta mi s-a părut de prost gust. Mai poţi vedea şi preţioase pe tocuri, care se vor plânge ca nu pot merge pe pietrişul ăla că se murdăresc de praf. Şi nu ştiu să stingă poziţiile, trebuie să li se atragă atenţia.

Paznicii ai impresia că sunt din filmele cu ninja, aşa sunt de blindaţi, dar sunt caraghioşi şi numai teamă nu inspiră.
Ecranul îl puteau face şi ei mai mare, că aveau loc unde… Un dezavantaj e să înceapă ploaia în timpul filmului, pentru că va fi cam greu să urmăreşti firul poveştii printre ştergătoare. Şi dacă plouă, poate se întrerupe difuzarea, dar oare banii se returnează?! Asta e de studiat, dar e un dezavantaj faţă de cinematograful clasic. Au un singur film pe seară, nu ai de unde alege şi, dacă vrei să vezi un anume film acolo, îţi faci programul în funcţie de programul de difuzare, deci o condiţionare în plus.

Una peste alta, cât încă mai sunt zile calde şi prietenoase, nu plouă şi nu scade temperatura, e de mers acolo, e drăguţ, măcar o dată la ceva timp, un film lejer e relaxant de văzut în aer liber. E de încercat! Vizionare plăcută!

Cine v-a dat permis?

Mereu am spus că nu trebuie să te străduieşti prea mult pentru a face accident în Bucureşti, accidentele se fac din prostie şi dintr-o secundă de neatenţie. Iar când mai şi plouă, e clar, toată lumea uită tot ce-a învăţat la şcoala de şoferi!

O mare bubă e lipsa semnalizarii la schimbarea directiei de mers. E legea junglei, iar cel din spate trebuie să aibă capacităţi extrasenzoriale şi să ghicească ce vrea să facă maşina din faţă. Mai mare dragul când rulezi cu o anume viteză şi cel din faţă pune frână, pentru că şi-a amintit subit că trebuie să schimbe direcţia. Culmea culmilor, e că te ţine-n spatele lui şi tot nu dă semnal. Cum prinde drum liber, pleacă unde are treabă. Pai sa nu-l injuri legal? O, ba da!!! Unde-i semnalizarea cu 50 de metri inainte de schimbarea direcţiei? În cartea cu legislaţia, ştiu! Pe strada, ioc!
Şi uite-aşa ajunge lumea să spună că-s obsedată şi că prea merg ca la carte!

Totusi, daca cineva trage pe dreapta subit, fără semnal, e foarte probabil sa fie o femeie la volan încurcându-mi mie si tie drumul. Femeile încurcă circulaţia mai mult decât ar face-o un bărbat.
Dar nici cu ei nu ti-e ruşine! Toţi sunt grabiţi şi au o plăcere sadică de-a claxona. Mult, intens, zgomotos! Numai bine pentru nervii mei ramoliţi. M-a claxonat unul (care, culmea, era în dreapta) că am oprit când era galben semaforul. Păi ce zice cartea despre opritul în condiţii de siguranţă? Dacă poţi, opreşti! Iar eu am oprit, se pare totuşi că am “omorât” nervos pe cineva. N-are rost să reproduc cuvinte “celebre” pe care le foloseşte toată lumea-n trafic. Cuvinte nascute din lipsă de semnal, încadrare proastă şi nesimţire. Bizonul de trafic traieste cu impresia că si-a cumpărat stradă. De pe banda a treia, bizonul face dreapta, fara semnal, fara nimic, taie faţa tuturor…

Mai sunt mulţi care nu stiu să-şi ţină banda şi, când drumul face stânga sau dreapta se “emotioneaza” ori devin indecisi … şi trebuie atenţie maximă la ăştia, că sunt periculoşi… Desi benzile sunt desenate, unii stau prost cu geometria şi cu orientarea în spaţiu.
Astia trebuie testati periodic! Daca au permis trebuie să-l merite şi trebuie să demonstreze că-l pot păstra, că n-au devenit între timp un pericol public.

De ce nu li se ia permisul celor care depăşesc coloana de maşini pe linia de tramvai? Unde-s poliţistii atunci? De ce ăia cu dormitoare pe roţi consideră că şoseaua-i a lor şi se comportă ca atare? De ce nu putem fi civilizaţi, mai îngăduitori, mai atenţi, poate mai puţin grăbiţi, pentru a evita nervi ulteriori, birocraţie cât cuprinde sau, mai rău, vieţi pierdute dintr-o clipă de nebunie, teribilism, ambiţie sau mai ştiu eu ce? Ok, am inţeles… if you follow the rules, you miss all the fun… dar asta nu se aplică în trafic, nu când e vorba de propria siguranţă şi a celor din jur!

Nu toţi merită să aibă permis. Functioneaza o bandă rulantă pentru permise si cei care le eliberează nu se gândesc intotdeauna la consecinţe! Decât să facă nişte campanii media penibile, mai bine s-ar testa “talentul” bizonilor, pentru că eu mă întâlnesc din ce în ce mai des cu ei în trafic de i-aş întreba… “cine v-a dat vouă permis?” !!!

Heineken vs Carlsberg

inpanamea.ro

Cine spune că nu a văzut măcar o reclamă la bere din cauza căreia să te trânteşti pe jos de râs sau să îţi pună admirativ un Wow pe buze, înseamnă că a trăit în pustietate până în prezent. Tot răul spre bine însă, ajungând pe inpanamea.ro, acum ai şansa să îţi speli păcatele cu bere. Nu trebuie decât să răspunzi la întrebarea care a pus în dificultate şi cei mai mari “filosofi” în ale berii: “Heineken sau Carlsberg ?!?” Ce preferi?!?

Anticipatele bat la uşa Republicii Moldova

inpanamea.ro

Frauda comunistă dată peste cap de gasterbaiteri. “Italienii” şi “românii” au dat o lovitură grea comunismului!

E sigur, avem anticipate!

Opoziţia nu a trădat

Mă gândeam să scriu acest articol încă de la aflarea rezultatelor finale ale alegerilor din 5 aprilie 2009, dar pur şi simplu nu găseam momentul potrivit. Iar dacă se întâmpla ca cineva din opoziţie să trădeze şi într-un final să fie ales un preşedinte comunist, atunci rostul acestui articol avea să fie inexistent, iar efortul eroilor lui, zadarnic. Din fericire nu a fost aşa, toate predicţiile mele pesimiste fiind date peste cap de 3 partide de opoziţie, care au demonstrat că şi în Republica Moldova există opoziţie cu coloană vertebrală şi nu şi-au trădat alegătorii.

Calculul comunist a fost bine gândit: Fraudăm ca să avem exact 61 de mandate

Rezultatele alegerilor din 5 aprilie este cunoscut de toată lumea, nemaiavând rost să amintesc cu ce procentaj şi număr de mandate s-a ales fiecare partid. Vreau să scot în evidenţă altceva, ce s-a dovedit decisiv şi ne-a salvat de la “moartea Republicii Moldova”. Tind să cred că PCRM-ul a manipulat exact aşa cum şi-au dorit cu rezultatele acestor alegeri, fiind siguri că fratele Roşca nu mai trece pragul, ei s-au asigurat că vor guverna(fura) ţara încă 4 ani, fraudând atât încât să aibă exact 61 de mandate.

După ce ne-au salvat ţara de la colaps financiar, rudele noastre de peste hotare ne-au salvat şi de la dispariţie

Socoteala din palatul comuniştilor însă nu s-a potrivit cu cea din târgul european. Comuniştii nu s-au aşteptat la un asemenea activism din partea moldovenilor din Europa. Frauda comuniştilor de până la 61 de mandate, fiind dată peste cap de spiritul civic al părinţilor şi fraţilor noştri plecaţi în Europa pentru a ne face viaţa mai uşoară. După ce ne-au întreţinut ţara timp de 8 ani, ferind ţara de faliment datorită miliardelor de euro pe care i-au transferat în Moldova, gasterbaiterii au salvat încă odată Moldova . De această dată, prin votul lor activ şi corect, moldovenii din Europa ne-au ferit de la “moarte”. Când spun “moarte”, mă refer în primul rând la moartea spirituală, dar şi pe plan politic şi financiar, a Moldovei. Dacă PCRM-ul se mai menţinea încă 4 ani la guvernare, atunci cu siguranţă această ţară râmânea fără tineri şi orice urmă de democraţie avea să se topească din Moldova. Dictatura comunistă avea să ne aducă acolo unde-şi dorea “Kremlinul”, la rusificare şi la formarea unei enclave ruseşti de genul Kaliningradului, doar că un pic mai mare.

95% dintre moldovenii din Europa au votat pentru opoziţie

După cum spuneam, comuniştii au făcut un calcul corect, fără voturile de peste hotare ei aveau să obţină exact 61 de mandate, însă mama mea, tatăl tău, fraţii noştri, nu au fost de acord. Au mers activ la vot şi au spus un hotărât „STOP COMUNISM!”.

Iată cum arată rezultatele din secţiile de votare cele mai importante din străinătate:

Secţia Consulară RM în România: Buletine valabile-1449. PL-840, PLDM-356, AMN-101, PCRM-35

Ambasada RM în România: Buletine valabile 2776. PL- 1504, PLDM-800, AMN-189, PCRM-48

Consulatul Republicii Moldova în Bologna, Italia: Buletine valabile-3375. PL-2035, PLDM-750, AMN-209, PCRM-89

Ambasada Republicii Moldova în Italia: Buletine valabile-1553. PL-624, PLDM-463, AMN-144, PCRM-74.

Cele două secţii din Franţa: Buletine valabile-1348. PL-636, PLDM-350, AMN-125, PCRM-53.

Din păcate comunităţile moldoveneşti din Spania şi Irlanda au fost private de dreptul de a vota. Dacă

comunişti(cacofonie inevitabilă) ar fi ascultat de repetatele apeluri ale opoziţiei şi ar fi deschis secţii de vot şi în aceste ţări, cu siguranţă că şi acolo rezultatele ar fi fost asemănătoare cu cele din Italia, Franţa sau România.

Alegeri anticipate

Urmează o campanie electorală dificilă, comuniştii vor face tot posibilul să se menţină la putere. Noi însă am demonstrat la 6 şi 7 aprilie că suntem mai puternici ca ei. Să o facem şi în această campanie! Iar rezultatele alegerilor (şi cu ajutorul celor de peste hotare) să aducă victoria noastră, a democraţiei, a libertăţii şi a dragostei de ţară.

STOP COMUNISM!

Pericolul vine din „est”. „Vestul” – fără replică

inpanamea.ro

Deşi ne aflăm la 2 luni de la petrecerea alegerilor parlamentare, incertitudinea şi haosul continuă să persiste asupra Republicii Moldova. Deşi alegerile parlamentare au fost fraudate la 5 aprilie, organismele internaţionale nu vor să recunoască asta, fiindu-le, se pare, frică de închiderea robinetului… Cu toate că au fost scoase la iveală dovezi că poliţia a maltrat şi ucis tineri după evenimentele din 7 aprilie, UE a luat apă’n gură, aprobând tacit crimele regimului comunist de la Chişinău. Iar acum, comuniştii văzând că nimeni nu-i atenţionează câtuşi de puţin, îşi continuă „destrăbălarea” fără pic de ruşine. Organizează şedinţe parlamentare a căror durată este de 10-15 minute, iar alegerea preşedintelui se întinde deja de o lună de zile. Fac ce vor, atâta timp cât nimeni nu le zice nimic.

Steagul Rusiei poate sta lesne pe insituțiile de stat aflate pe teritoriul Republicii Moldova , dar al României este interzis şi la geamurile simplilor cetăţeni.

La 29 mai, parlamentul transnistrean a votat ca drapelul Rusiei să fie arborat pe toate instituțiile de stat din Transnistria, alături de steagul autoproclamatei Republici Nistrene. Voronin nu a ieşit încă cu nicio declaraţie. E lesne de înţeles de ce nu a făcut-o, deoarece versiunea lui Voronin asupra evenimentele din 7 aprilie este susţinută doar de Rusia. Voronin neputându-şi permite să ridice glasul asupra părinţilor săi spirituali de la „Kremlin”.

Cum s-a ajuns la aceasta? Destul de simplu. Creînd un climat de instabilitate în Moldova, atrâgîndu-şi comuniștii de partea lor, „Kremlinul” poate face lesne încă un pas spre anexarea Transnistriei, deoarece comuniştii nu pot lua atitudine vizavi de ultima decizie a legislativului nistrean. Dacă ar apărea măcar o singură declaraţie împotriva Rusiei din partea Moldovei, imediat „Kremlinul” şi-ar retrage susţinerea pe care i-o acordă lui Voronin, iar acesta ar rămâne singur pe versiunea fantasmagorică a loviturii de stat venite din partea României.

Medvedev îşi continuă atacurile virulente asupra României, dar şi asupra cetăţenilor anticomunişti din Republica Moldova.

În timp ce pe frontul de est mai au doar un pas până la anexarea Transnistriei, pe cel de vest, Rusia îşi continuă atacurile asupra României.

Declarându-şi susţinere necondiţionată regimului Voronin, Medvedev este de fapt cel ce se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova. Nimeni însă nu se sesizează. Probabil gazul este mai important pentru UE decât cele 3,5 milioane de cetăţeni moldoveni, dar şi decât imaginea unui stat membru, România. Altfel, greu îmi pot explica anemia de care suferă înalt-oficialii europeni atunci când vine vorba de probleme cu care se confruntă Moldova. Mă miră şi toleranţa cu care acceptă UE atacurile Rusiei asupra României.

3 iunie?

Comuniştii au tot întins coarda în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui. Posibil ca 3 iunie să se consume ultimul episod al acestei telenovele, iar sfârşitul să fie unul apoteotic pentru Republica Moldova, AMN-ul fiind tot mai aproape de a vota preşedintele comunist.

Şi alegerile s-au săturat de noi

M-am săturat de gropile din străzi sau de străzile din gropi. M-am săturat de trotuarele lipsă.

M-am săturat de câinii vagabonzi. Şi de animalele de persoane care nu ştiu ce să facă cu ele.

M-am săturat de funcţionarii care nu ştiu să vorbească frumos. M-am săturat de mers de la ghişeul nr.1 la nr.11, la 17, apoi la 5, la 6, 7,8,9,10, iar la 11 şi înapoi la 1.

M-am săturat de poliţiştii care te cotrobăie in genţi ca să te legitimeze. M-am săturat să nu mai am încredere in poliţie, justiţie, politicieni.

M-am săturat să-mi număr banii de fiecare dată când merg în supermarketuri. M-am săturat să iau ţepe la promoţii.

M-am săturat de aceleaşi magazine ca în Occident, cu preţuri de-o seamă şi salarii de-o dungă.

M-am săturat să plătesc bilet de intrare de fiecare dată când merg la medic, profesor, funcţionar. M-am săturat să nu mi se ceară şpagă, dar să fie aşteptată.

M-am saturat de E-On, care ne închide lumina o dată pe lună, de Crăciun şi de Paşte, de parc-aşa am aprecia mai mult lumina Învierii.

M-am săturat de pipiţele şi cocalarii care stau la şuetă în curtea bisericii.

M-am săturat să plătesc taxe şi impozite pentru ce nu am.

M-am săturat să mă cert cu vecinii pentru un loc de parcare.

M-am săturat de şefi, şefuţi şi nepotisme.

M-am săturat de Ştirile de la ora 5, Din dragoste, Noră pentru mama, Tradaţi în dragoste. M-am săturat de blondele lui Negru ăi alte inepţii.

M-am săturat să mi se răspunda la întrebări cu o altă întrebare.

M-am săturat de toţi oamenii care se cred cu o secunda mai deştepţi, dar nu ştiu când să tacă o clipă.

M-am săturat să se facă linişte când merg în străinătate şi vorbesc de România.

M-am săturat de politicienii care au ca hobby-uri trasul în ţeapă, alergatul o sută de metri dosare, săritura in partide. M-am săturat de politicienii campioni la ridicatul de halbere si cognac-canoe la Golden-Sliţ.

M-am săturat de pipiţele din politică, perfecţionate în paraşutism. M-am săturat de politicienii care se scrimă.

M-am săturat de sondajele care se fac la ruletă.

M-am săturat de aruncatul voturilor peste garduri.

Şi alegerile s-au săturat de noi. M-am săturat să mă gândesc ce şi cum să scriu pentru că m-am săturat! Mi-a ajuns! Celor care încă mai speră, le dau un răgaz să fie români: alegerile… ca să avem de ce ne sătura şi mai departe!