„Câștigă cine își dorește mai mult victoria”
În lumina televizorului, la o masă cu mai mulți „colegi”, Gigi mănâncă pepene cu mâna, din castronul postat pe burtă într-o rână. Face afaceri la telefon, „te rezolvă” la curățenia în casă, amenajări interioare rapide și ca bonus, băieții lui fac o termoizolație gratis. A fost și „șef” dar s-a plictisit și stă în spate, cu bătrânii. Titel bea bere doar la „terasa cu albastru”, scuipă semințe cu nevasta-sa la meciuri și se ocupă intens de educația lu’ ăla micu´ – „fotbalist îl fac, l-am dat la Gigi, normal”. Din când în când îi ține companie Biscuit, un băiat mai desenat pe corp decât pânzele lui Michelagelo, vedetă de televiziune în timpul liber – „am fost la emisiune, de ziua lui Lăcă, la TVR, pe bani”. Dihnea e mai tot timpul ocupat, trece țuști da la Piața Romană către mall Vitan, țuști din Popești Leordeni, în Bolintin Vale, totul pentru ziua de mâine – „tre´ să și umblăm, ca să mâncăm”. Toți sunt parteneri în aceeași afacere. La un semn din partea lor, plouă cu brichete, sar petarde din chiloți și se întind cearșafuri adunate din blocuri întregi, desenate cu mesaje șutate la țintă. Cine o dă în bară, a pus-o: „nu e cu inima și sufletul alături de afacere”.
Afacerile se țin între patroni, „muncitori” și susținători – un fel de consumatori de senzații tari, plasate în 90 de minute. Partea grea vine atunci când patronul investește prost, nechibzuit, iar „muncitorii” se încalță pe dos și se împiedică din cauza șireturilor. Susținătorii protestează, huiduie, înjură și porcăiesc – „pleacă”, „lasă-ne”, „uită-ne”.
Revoluție în cucuruz
Celebrul „huo” și des întâlnitul – „hoții” au fost strigate cu patimă în fața fostului Palat al lui Ceaușescu. Crescătorii de animale, adică niște țărani, au mers până la Cotroceni, să ceară indirect, să li se vândă pe bani laptele, brânza, carnea și porumbul. Direct au cerut o subvenție care ar trebui să vină din fondul „nu sunt bani”. Însă, Băsescu, a transmis maselor din fața Cotrocenilor că se străduie să fac rost. E cam tardiv să mai taie de la Udrea, să subțieze de la Videanu sau să-l mai amâne pe Pogea. Țăranii sunt hotărâți. Începând de astăzi, înarmați cu portavoci, bannere și zurgălăi, crescătorii de animale vor face un turneu la sediile de campanie. Băsescu urmează să le promită oilor lor, pentru destresare și ca să crească productivitatea de lapte, câte o plimbare cu vaporul către Liban tur-retur. Geoană câte 25.000 de euro pentru fiecare bou care este întors în țară. Oprescu va construi o autostradă de la munte la vale, pentru o transhumanță mai eficientă. Antonescu oferă transparență și bun simț, iar Gigi Becali bagă la bătaie mașina de campanie, Maybachul de pe care țăranii își vor putea azvârli păsurile spre politicieni. Fără prea multe „gloanțe”, oamenii care au venit la București să ceară bani, vor rămâne cu „huo” și „tio”.
Flancată de jandarmi, agricultura a cerut să nu se scoată din priză aparatul care o ține în viață, în comă profundă. Țăranii l-au scos în stradă pe Băsescu doar pentru că e campanie electorală, altfel ar fi stat după perdea. Contracandidații săi la Cotroceni și-au ros buzele, le-ar fi plăcut să stea cu portavocea la nas, să le spună oamenilor cum îi vor „rezolva” și cât de bine va fi. Oamenii se întorc acasă, la animale, să facă tărăboi la poartă, să suduie în sec pe uliță și să facă revoluție în gând, la Cotroceni și Palatul Victoria nu se mai schimbă nimic.
Boc, Boc! Cine e?
A căzut Guvernul. Cât am fost plecat să-mi iau cico la doză, Parlamentul a comis-o. Când am văzut vestea la televizor m-am simțit ca Băsescu atunci cînd a scris una dintre poezii pe vapor. De abia acuma îl cred, puteam să-mi imaginez și eu că „moare” Guvernul până mă întorc de la tonomatul cu suc.
Din sala Parlamentului politicienii ieșeau pe rând cu fața semitranspirată. Era ca la un meci de box în care învingătorul mima fericirea cu centura ridicată spre cer, însă ei o doseau și parcă nici nu le venea să creadă că au băgat mortul în casa PD-L: „da, i-am bătut, dar parcă n-am vrut, însă așa a ieșit”. Apare Boc la declarații înotând într-o mare de microfoane și reportofoane. Concluzia căderii Guvernului e una singură și sigură: „am vrut să le tăiem pensiile nesimțite și ne-au ucis”. Dezordinea, scandalul și foamea mare din țara noastră a trântit Guvernul. Bucătarii națiunii pregătesc rețeta. Ciolanul fierbe în oala cu fasole la foc redus.
S-a schimbat bucătarul și cei care gustă. O parte dintre cei care au fost dirijori la aragaz s-au fript la limbă, alții, de foame au mâncat înainte de a fi gata și li s-a făcut rău la stomac.
Boc n-a pus sare de ajuns, iar piperul pe care Elena Udrea l-a scăpat în exces trebuie stins cu mai multe roșii date prin răzătoare. Concluzia dușmanilor în halate albe: „mai bine îl lăsau pe Paleologu să se joace cu chibriturile în bucătărie, ardea totul și se știa o treabă. Așa, Boc a uitat să mestece în oală și s-a prins pe fund”. Urmează discuții, dispute, analize și previziuni în sufragerie. Ciolanul fierbe mai departe, se pasează polonicul, sarea, iar trăncănitul de linguri vine de la alți flămânzi.
PS: N-am mai trăit așa moment de la Revelionul trecut, când mă scălâmbăiam cu sticla de șampanie în mână. Nu eram beat și nici nu știam exact de ce mă bucur. De fapt satisfacția era că i-am tras-o anului trecut, a plecat și i-a făcut loc altuia nou – mai bun sau mai prost, naiba știe. Bine că e Anul nou. La mulți ani, România!
Muzica dance se întreţine la acordeon
De câțiva ani, aproape pe nesimțite, maeştrii muzicii dance, au renunțat la plajă, femei despuiate și decapotabile. Acest gen de videoclipuri le-a rămas maneliștilor și fanilor lor adevăraţi, oamenii care indiferent de cât de înalt e valul poartă lanțul și crucioaca neclintite, iar fata vibrează precum coarda de chitară bass, pregătită să înghețe pe frunte măcar două bancnote la o melodie care merge direct la suflet.
De la “pleacă Johnny în armată“ şi costumaţia din plastic colorat a băieţilor de la 3rei Sud Est, masculii muzicii dance, trebuie să recunoaştem, parcă au mai evoluat. Acum artiştii se poartă după normele internaţionale în modă, după cei care dau tonul muzicii de discotecă. Putem spune că parcă şi la fete se vede o schimbare. Au mai dispărut picioarele bronzate îngrămădite în ciudă sub fusta minijup croită exact după standardul spumei în halba cu bere. Parcă şi decolteurile care se îngămădeau în cadre repetate la trei minute de videoclip s-au rărit şi încă nu-mi dau seama dacă e bine sau rău.
Acum, mai mult ca niciodată cică se cântă şi revoluţia dintre cei care “sunt cu live-ul” şi cei care fac “pleibec” continuă şi e mai aprig decât războiul rece dintre Rusia şi americani. Versurile sunt cam la fel, doar că s-a schimbat limba, o engleză pură lălăită cu accent după cum suportă urechea fiecăruia, care nu sună nici prea bine, dar nici prea rău, exact cât să excite userul de odc şi să nu-l dezamăgească.
Vara aceasta de exemplu se poartă acordeonul, orice melodie trebuie să aibă măcar două acorduri din instrumental cu pricina. Şi mai mult ca niciodată tot vara aceasta muzica dance românească seamănă ca două picături de ploaie. Dar nu contează, acordeonişti avem, iar creatorii de muzică dance spun în cor că i-am impresionat pe străini cu engleza noastră, iar concertele în discotecile din afară curg gârlă: cum e o vorbă în popor, românul s-a născut poet şi moare cântăreţ, aşa are destinul şi trebuie să-l poarte până la capăt “nou medăr uat”.
Fără etică, din categoria „Mioriţa nu e oaie”
Într-o pauză de ţigară, pe B 1 TV am văzut o ştire care ar face să moară de ciudă orice regizor de filme horror, care „execută din greu” la categoria hard. Răpusă de căldură, cu spume la bot şi copitele împrăştiate în toate direcţiile, o viţică se zbătea pe caldarâm aşteptând un par între coarne care să-i curme suferinţa şi să nu o mai chinuie soarele. şi ce dacă, îs tâmpit?
Acolo era treabă serioasă, protestau fermierii. Dă-o dracu´ de vacă, să moară naibii! Lumea tre’ să vadă că în ferme treaba e urâtă şi cu păr, stă năduşită în soare, face spume la gură şi se chinuie să trăiască într-un sistem care n-are grijă de „oamenii muncii”. Băieţii cu pălărie, stăteau la umbră şi compuneau versuri pentru scandări, care să impresioneze parlamentarul. Nici o jenă, nici o durere la bască. Să moară, să se întindă pe beton ca o râmă hidoasă. Vaca e de vină, că există, să fie dat exemplu, în stradă.
După aşa imagini, vine şi replica de la o agenţie de protecţia animalelor. Răspunsul e pe măsură, în stil poliţienesc, se vorbeşte despre răspunderea în faţa legii şi se aşteaptă atitudinea autorităţilor. Halal, sunteţi brava! ştim că organizaţia nu e plătită din bani publici şi că pe lângă cei care au salarii, sunt oameni care muncesc voluntar la astfel de asociaţii. Dar, dacă tot sunteţi organizaţi şi cunoaşteţi legile atât de bine nu ar fi mai interesant dacă aţi lua şi atitudine, aşa, câteodată? Planta otrăvitoare, râia care a fost scăpată pe pământ şi şi-a legat vaca, proprietate personală, de gard, lăsând-o cu spume la gură, trebuie neapărat „reperat” şi „să se demareze o anchetă” care să-l vizeze.
Nimic nu e mai frumos pe lumea asta decât să vezi oameni care mângâie câinii cu bâta de baseball, taie pisici cu lama şi dau cu toporul în cai. Oameni proiectaţi după o beţie cruntă cu rachiu de pufoiacă şi născuţi în roabă, umblă liberi printre noi. De ce nu, pentru că nu e atât de grav, următorul schingiuit poate fi oricare dintre noi.
Frăţiile vor să bage homosexualii în carantină
Pavel, membru important în frăţia creatorilor, a venit în sandale de la Ilfov, împreună cu nevasta şi copilul ca să protesteze împotriva gay-lor. „Homosexulitatea se transmite prin telepatie şi prin sugestie. E la fel de contagioasă precum gripa porcină sau cea aviară”, spune sigur pe el în faţa camerelor de luat vederi. Alături de el, încă vreo zece „fraţi”, la fel de creatori, care împărtăşesc aceleaşi idei şi cu mici diferenţe după consultaţie, dau acelaşi diagnostic într-un glas şi „prescriu” aceeaşi reţetă.
„Tratamentul” e simplu, iar „vindecarea” în parlament. „Noi am găsit o soluţie, le propunem parlamentarilor să facă o comisie de specialişti, psihiatri şi psihologi care să-i examineze pe homosexuali şi după aceea să fie obligaţi să ţină tratamentul cu pastille până se vindecă.
Altfel, la cât e de contagioasă boala asta, s-ar putea să-mi fie frică să ies pe stradă.” În aceeaşi echipă, camarazi din Piatra Neamţ, Constanţa, Giurgiu şi Braşov şi-au legat tricoul la gât, au înşfăcat steagurile, banerele şi pancartele, apoi au început să strige, să audă toată lumea: „Nu suntem un neam de poponari!”
Mai târziu, spre seară, au ieşit la bulevard, „duşmanii” fraţilor creatori şi ai camarazilor. „Toleraţii” au venit îmbrăcaţi cu haine colorate de plastic, cu peruci asortate, eşarfe şi poşete atârnate pe umărul lat. Au dansat liber, flancaţi de o armată de jandarmi, până când le-au ieşit degetele printre bretelele cataligelor, mărimea 37. Madame Clarance, Cici Balerina şi Michel transexualul au profitat din plin. Au avut la dispoziţie două ore şi un bulevard să facă petrecere la soare, în centrul capitalei şi să-i convingă pe români să fie toleranţi şi să înţeleagă diversitatea. La final, muzica şi fluierele au muţit, s-a trecut la curăţenie. Au dispărut urmele de confetti, iar Bucureştiul s-a pregătit de circ, după câteva zile au ieşit la paradă clovnii, tigrii şi antilopele.