Sămânţa de scandal este bine ascunsă în codul genetic al omului. De când lumea şi pământul, ce a stârnit scandal, controverse, bârfe, răutăţi a fost mai interesant decât ceva care ţi-ar fi deschis mintea, sufletul şi te-ar fi învăţat lucruri folositoare. Din vremuri străvechi ne-a plăcut circul, vărsarea de sânge, scandalul. Rezolvarea unor probleme amiabil era anevoioasă, aşa că cearta şi războiul au fost modalităţile cele mai folosite pentru a duce lucrurile la îndeplinire. Distracţia venea tot din scandal. Pe timpuri erau amfiteatrele unde se strângea mulţimea şi asista la lupte cu gladiatori, erau turnire, acum e corida, acum sunt meciurile de box şi altele. Printre altele se numără publicaţiile de scandal, site-urile dedicate bârfelor şi emisiunile tv care promoveaza scandalul. Din păcate scandalul predomină, cuvintele urâte la fel, vocabularul în materie de înjurături este în continuă expansiune, dacă nu e un pic de scandal, parcă a trecut ziua degeaba şi parcă fără farmec.

Cum tehnologia a evoluat, au evoluat şi formele de scandal. Cea mai nouă formă de scandal, jigniri şi aruncat cu noroi este pe net. Fie că sunt bloggeri care se ceartă, fie că se ceartă un blogger cu comentatorii, că se ceartă comentatorii între ei, blogocearta (vorba lui Cabral) este în mare voga. Mulţi fac asta pentru că au nevoie de atenţie, pentru generarea şi creşterea traficului, pentru a-şi susţine ideile şi convingerile, pentru a-i discredita pe alţii pe bună dreptate sau nu, sau mai ştiu eu pentru ce alte avantaje. La urma urmei treaba lor, ei se ceartă, ei se împacă… sau nu.

Eu am o altă problemă, cu o altă categorie, cu comentatorii care ţin neapărat să se dea în stambă. Sunt de principiu că dacă nu am nimic important şi interesant de spus despre un anumit subiect, mai bine tac, vorba ceea “philosophum non facit barba”. Ei bine, sunt unii care nu aplică acest principiu, de bun simţ, aş adăuga eu. Şi te mai trezeşti cu câte un “hater” de-ăsta pe blog, care, ori a aterizat pe blog în urma unor “gugăleli” nefericite şi citeşte ceva şi nu-i convine, şi reacţionează, ori e cineva care insistă cu idei fixe şi se ajunge la schimb dur de replici.

Dacă intru pe un site/blog/cotidian online şi citesc ceva ce nu-mi convine, nu mă reprezintă, nu-mi place, mă irită şi-mi produce stări negative, alegerea e uşoară: x roşu dreapta sus şi nu mai revin. Ce rost ar avea să comentez? De ce să fac asta, nu ştiu cum e ca persoană cel/cea care a scris, de ce să mă apuc să judec şi să jignesc omul doar pentru că nu sunt pe aceeaşi frrecvenţă? De ce să intru, să arunc cu noroi, să vorbesc urât, să pierd timpul tastând, când pot să n-o fac? Aşa procedez eu şi poate alţi câţiva.

Dar sunt alţii care trăiesc din scandal, le face o plăcere deosebită să spurce în stânga şi-n dreapta, să te facă albie de porci şi apoi să se amuze. N-am nicio problemă cu oamenii care nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine, accept asta şi ne respectăm reciproc. La fel, dacă vreunul comentează şi-mi aduce argumente pertinente şi avem o polemică, o discuţie constructivă, este bine, poate avem amândoi de învăţat. Dar nu te apuca să mă jignesti, de la origini până-n prezent, să-mi spui cum sunt eu şi ce mi-ai făcut (chipurile) sau ce mi-ai face (conform fanteziilor tale perverse), că sunt aşa şi pe dincolo, că nu reuşeşti decât să mă scârbeşti şi să ajungi direct la spam!
De când scriu am avut de-a face cu suficienţi “hateri” şi îi cam citesc din prima. Încep să devin imună, aşa că în momentul în care văd vreo jignire, spam şi şterse comentariile.

Mă întreb oare, chiar atât de greu este să nu ne jignim? Să ne acceptam cu diferenţele dintre noi şi să nu ne mai judecăm atât? Să luăm omul ca atare… în cazul de faţă, blogul. Şi dacă rezonezi vreun pic cu ce citesti acolo, mai revino, mai discută, mai înveţi câte ceva, e constructiv, daca nu, alege să nu mai citesti! E simplu! Cu ce te ajută răutatea şi noroiul împroşcat gratuit? Te simţi mai bine după ce jigneşti? NU cred!

M-aş bucura să ştiu că putem fi mai toleranţi şi să nu mai judecăm după aparenţe, pentru că am putea avea surprize mari.