Pentru țăranii care s-au mutat la oraș sau orășenii care s-au aciuat la sate nu există nici o diferență de trai. Nu mă refer aici la grosimea pungii pe care o spargi într-o raită prin hipermarket, ci la ipostaze de viață care se perpetuează cu diferențe minore. Să vedeți…

La țară, când cineva își parchează vaca pe islazul altuia iese cu claxonări. Se duce omul cu o falcă în cer și una în pământ spre bolidul rumegător și îi aplică vreo două lovituri, de parcă sărmanul patruped ar fi vinovat de parcarea neregulamentară. De aici încolo, există o serie de variante pe care conducătorul de bovine le aplică fără remușcări.


1. Scoate din viteze animalul și îl lasă să umble slobod pe parcelele altora și cu cât e mai mare paguba și mai mulți proprietari de terenuri nemulțumiți, cu atât răzbunarea e mai mare.
2. Înoadă lanțul, astfel ca sărmana bovină aflată în parcarea semănată cu iarbă a altuia, să zacă o zi întreagă nu ochii în soare și să nu poată să consume cât i-ar trebui motorului ca să producă combustibil cu calciu seara.
3. Să aștepte celălalt șofer de patruped și să-l înfrunte într-o muștruluială directă, cu înpuns de coarne și mugete de nervi.

În orașe, atunci când cineva își priponește bolidul în locul de parcare al altui posesor de animal cu sute de cai putere, se țese un scenariu de groază. „Bovinul” începe să tragă la claxoane până când trezește tot grajdul. Dacă asta nu îl aduce la fața locului pe nesimțitul posesor al monstrului cu roți, există, la fel ca la locuitorii satelor, mai multe variante.

1. Îi ridici ștergătoarele mașinii, îi aplici cu cheile de la casă un cerc pe pântece sau îi atingi „picioarele” cu un cui numai cât să se audă un oftat.
2. Îi blochezi nesimțitul cu patru roți cu propria-ți mașină, îi lași un bilet pe ochi cu toate înjurăturile pe care le-ai deprins la mama acasă și bineînțeles, un număr de telefon, ca să i le poți spune și „face2face”, până nu i-o mai curăța carburatorul nici benzina FX de la Rompetrol.
3, dar nu cea din urmă este și cea mai cruntă răzbunare – îl aștepți pe „cowboy” patrulând pe lângă propria mașină, atâta timp cât sângele îți accelerează ca după un tras în jug de o zi întreagă și când îl vezi că apare, îl strângi bine între portiere, cât să-i iasă regretul parcării pe nas. După ce-i aplici și un șut la rezervor până i se înfundă cutia de viteze, îl obligi cu o mișcare elegantă de șut în caroserie să-și dea mașina la o parte, nenorocitul naibii!!!

Vedeți, nici o diferență! La fel cum primarul din Popricani care știe el de când lumea că șanțul e șanț și trebuie acoperit doar cu iarbă, nici cel al Capitalei cu toată echipa lui de primari mai mici n-o să reușească să trântească o parcare mai bună ca un maidan. De numărul locurilor de parcare, numai de bine, la fel cum vorbești și despre defuncți, pentru că dacă au existat vreodată, acum sunt îngropate în sertarele cu hotărâri de Consiliu Local. De ce atâția nervi, atât de partea celor care populează urbea, cât și a celor care duc vaca de lanț? Că la urma urmei, vorba reclamei interzise de la TV, toți sunt „niște țărani”.