Când mi s-a propus să-mi aleg o zi în care să îmi apară articolele aici, nici măcar n-am stat pe gânduri. Ca şi când nici n-ar fi existat altă zi în afara de asta, ca şi când orice altă zi ar fi fost o greşeală. Pentru că toate lucrurile bune mi se întâmplă joia. (Ar fi trebuit să dau nişte exemple aici, nu-mi amintesc, da’ jur că sunt destule lucruri frumoase care s-au născut într-o joi). Nici măcar nu ştiu de unde am dobândit pasiunea asta, dar ştiu că am cultivat-o. Dacă am posibilitatea să îmi aleg ziua în care să fac ceva sau să se întâmple ceva întotdeauna o aleg pe asta. Şi dacă unele lucruri sunt programate de alţii să se petreacă joia, nu pot fi mai fericită pentru că am încredere că totul va decurge bine. Funcţionez des pe autosugestie.

M-am gândit că joia e zi bună de întâlnire, aşa ziceau cei de la Vama Veche când „urlau după ea: Ne vedem joooooi”, dup-aia, ambivalentă cum sunt, „Thursday I don’t care about you” şi plec „never looking back” pentru că mi-ar plăcea să „watch the walls instead”. Asta dacă mă iau după The Cure. Dacă aş pune botul la vrăjeala lui Craig David, aş sta numai în pat „making love by Wednesday, and on Thursday & Friday”. Acuma nu neg că ultima variantă mi-ar displăcea.:D

Noroc că azi e joi.