Blogul care-ţi scoate nervii la plimbare

Scrisoarea unui emigrant către iubita lui din România

suricata canadiana

Am un prieten care s-a stabilit în Canada de vreo 15 ani. Intre timp a cam uitat limba româna, dar nu le-a uitat pe românce. Luna trecută a cunoscut o fată din Bucureşti, pe Face Book, şi s-a îndrăgostit atât de tare de ea, încât s-a hotărât să-I scrie o scrisoare de dragoste. După ce-a redactat-o mi-a trimis-o mie pe e-mail să i-o corectez. Iată cum atâta scrisoarea înainte de corectură:

Dragă darling,
Stau intr-un two and a half and I’m staring la picture-ul pe care mi l-ai trimis lately pe e-mail. Parcă in cel de acum două săptamâni n-aveai boob-şii aşa de mari. Mă uit la ei şi-mi pierd balance-ul.

Fară nici un doubt tu eşti choice-ul vietii mele. Să-ţi spun something about me şi despre Toronto the city I leave in. Seara adorm cu “Deşteaptă-te române” and in the morning mă trezesc cu “O, Canada” (cred că am o interferenţă la my satellite dish). Să ştii că şi aici e valabil sistemul: relationships, networking şi connections adică pile cunoştinţe şi relaţii. La primul meu survivor job am avut noroc cu un fost coleg de University, şef de promotion care lucra deja de five years la Pizza Delivery and a pus a good word for me.

Toronto it’s a nice city. Pe cerul lui poţi să admire toamna the Canadian goose iar vara the Canadian smog. Oamenilor de aici le place mult beer and frunza de arţar, (Toronto Maple Leafs- echipa lor de hochei) atunci când nu pierde in deplasare.

Până să primesc letter-ul de la tine eram very depressed. The psychiatrist mi-a zis că e din cauză că n-am positive attitude. I tried să-I explain ceea ce ştiam din mathematics, că minus cu minus equals plus da mi-a zis că he doesn’t get it. I told him că diploma mea de engineering din România mi-a fost recognized doar de Toronto taxi drivers association and he told me să stop feeling sorry for myself şi să vad the bright side of life. M-am ridicat de pe couch m-am dus to the window am tras drape-urile and it was dark. Nici măcar o umbră de brightness. La sfârşitul şedinţei mi-a dat să iau Prozac three times a day şi mi-a spus că life is a beautiful adventure şi că happiness is just an attitude. Cred şi eu. Dupa ce I-am signed un check de 100 de dollars, happiness is just an attitude.

Dupa trei weeks au inceput să se vadă efectele Prozac-ului. Puteam să-mi duc clienţii anywere in Toronto cu ochii inchişi. Mă trezeau ei directly la destination. Devenisem much more confident.

In aceea period am cunoscut-o şi pe Katya, a girl from Chişinau. Am plimbat-o prin Toronto pana I left out of gas. Era a little drunk şi nu-şi mai amintea where she stayed. Pe drum I-am spus my life story. După half a inceput să se bore, să se borasca a little prin my car. Am poftit-o in my two and a half şi I-am dat un cup in gură. Strong. English tea.

La inceput n-am vrut sa mă involve emotionally şi-am tratat-o like a sister. Like a step-sister. Anyway nu puteam să raman nici eu de stone, că arăta ca Sharon Stone în filmul Basic Instinct.Cand a ieşit din bathroom I-am zis sa lase towel-ul mai jos ca m-afecteaza la system-ul nervos vorba lui Bănica jr.

Povestea noastra din two and a half a durat fix 9 and a half weeks, if you know what I mean. S-a dovedit mai apoi că my dear Katya a fost un serpent incalzit la breast. She dumped me pentru cel mai bun friend al meu din Romania, cause that’s what friends are for! I-a durut in elbow de mine. Life is a beautiful adventure, indeed. Depinde pentru cine. Am găsit şi un message de la Katya scris cu lipstick pe oglinda din baie: “Am plecat to search my G point.” Bine măcar că n-a pus blame-ul pe mine. După trei pastille de Prozac I felt ca un nou născut, ca un bebeluş, ca un sugar. Sucker!

Acum intelegi, candy-ul meu de chocolate, de ce imi doresc a steady relationship. Vreau să avem children care sa crească into-o family cu doi parents şi nu intr-o single parent family cum e moda here. Vreau ca my kids sa aibă o mama si un tată nu două mame sau doi tati. De sake-ul tau aş fi in stare s-o iau from the beginning. Să think big, să-mi schimb job-ul, in loc taxi driver să ma fac truck driver, in loc de two and a half să mă mut in a 3 and a half. Sunt full of positive attitude. Acum am un purpose Am un reason to live. Am plenty of dreams. E drept ca most of them sunt erotice.
Imi inchei letter-ul cu gandul să foot, cu gândul să fit in cu tine in everything. Până când ai să vii am să-mi improve limba română ca să-ţi dovedesc că sunt tare şi la limbi. Vorba poetului: mai am un singur wish in liniştea serii /să nu ma laşi să perish/ de dorul mângâierii. Kiss you allover!

Mardare

Categorie Viorel Gaiţă
  • ibaf spune:

    cred ca imi suna cunoscut personajul ; nu stiu de ce …

  • evergreen spune:

    :) ))))) Cred ca era in supradoza de prozac atunci cand a scris aceasta superba scrisoare de pseudo amor.

  • radu spune:

    eu cred ca totusi ti-e dor de canada…. si de barul de pe bourassa colt cu lajeunesse…

  • viorel gaita spune:

    @ibaf: da, foarte multi romani se regasesc in personajul Mardare, numai ca nu vor sa recunoasca. @evergreen: pentru o mai mare eficienta, Mardare a amestecat prozac-ul cu un litru de palinca, atunci cand a scris aceasta scrisoare, ca sa-si faca curaj (stiu ca e cacofonie, da’ suna bine).
    @radu: daca e sa-mi fie dor de ceva, nu de baruri imi e (si-n romania sunt o multime si unele dintre ele chiar dichisite).

  • Studenta la Litere spune:

    O singura chestie am de comentat la text…in legatura cu semnul “Canada-do not trespassing”…..e de fapt trespass. In rest e super!

  • eu spune:

    da… tipic romanesc.
    bine… cazul celui din articol e cu 15 ani, dar de obicei, romanul cand pleaca in alta tara, chiar si pentru cateva zile, cand se intoarce are accent. de obicei, cei care pleaca in italia prind un accent italienesc foarte repede.

    cred ca plecarile in italia sunt daunatoare romanilor. in primul rand ca nu reusesc decat sa ne faca de ras pe acolo (in mare parte) si nici italiana nu o invata, pentru ca “ie prosti”. iar in al doilea, cand revin in tara, observi ca si limba romana s-a stricat… deci, nici un avantaj

  • Viorel Gaiţă spune:

    @eu: ai dreptate, 15 ani petrecuti in afara tarii pot fi o scuza pentru un roman care a uitat romaneste. Sau nu? Eu am stat aproape 10 ani in Canada franceza, mai precis in Montreal si n-am uitat niciun pic limba romana, nici vorba de accent, desi prin natura meseriei pe care am practicat-o acolo ar fi trebuit sa am un accent, fiind obligat sa vorbesc si in engleza si in franceza cu clienti carora trebuia sa le vand diverse chestii. Si copiii mei vorbesc limba romana la perfectie, desi am prieteni in Canada ai caror copii nu mai vorbesc limba romana. Eu am fost de principiul ca o limba in plus n-are cum sa le strice. Nu se stie niciodata ce-ti rezerva viata. Dovada ca ne-am intors in Romania dupa aproape 10 ani.

  • Calin spune:

    Un pamflet foarte reusit.Felicitari.

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Page Rank