A căzut Guvernul. Cât am fost plecat să-mi iau cico la doză, Parlamentul a comis-o. Când am văzut vestea la televizor m-am simțit ca Băsescu atunci cînd a scris una dintre poezii pe vapor. De abia acuma îl cred, puteam să-mi imaginez și eu că „moare” Guvernul până mă întorc de la tonomatul cu suc.

Din sala Parlamentului politicienii ieșeau pe rând cu fața semitranspirată. Era ca la un meci de box în care învingătorul mima fericirea cu centura ridicată spre cer, însă ei o doseau și parcă nici nu le venea să creadă că au băgat mortul în casa PD-L: „da, i-am bătut, dar parcă n-am vrut, însă așa a ieșit”. Apare Boc la declarații înotând într-o mare de microfoane și reportofoane. Concluzia căderii Guvernului e una singură și sigură: „am vrut să le tăiem pensiile nesimțite și ne-au ucis”. Dezordinea, scandalul și foamea mare din țara noastră a trântit Guvernul. Bucătarii națiunii pregătesc rețeta. Ciolanul fierbe în oala cu fasole la foc redus.

S-a schimbat bucătarul și cei care gustă. O parte dintre cei care au fost dirijori la aragaz s-au fript la limbă, alții, de foame au mâncat înainte de a fi gata și li s-a făcut rău la stomac.

Boc n-a pus sare de ajuns, iar piperul pe care Elena Udrea l-a scăpat în exces trebuie stins cu mai multe roșii date prin răzătoare. Concluzia dușmanilor în halate albe: „mai bine îl lăsau pe Paleologu să se joace cu chibriturile în bucătărie, ardea totul și se știa o treabă. Așa, Boc a uitat să mestece în oală și s-a prins pe fund”. Urmează discuții, dispute, analize și previziuni în sufragerie. Ciolanul fierbe mai departe, se pasează polonicul, sarea, iar trăncănitul de linguri vine de la alți flămânzi.

PS: N-am mai trăit așa moment de la Revelionul trecut, când mă scălâmbăiam cu sticla de șampanie în mână. Nu eram beat și nici nu știam exact de ce mă bucur. De fapt satisfacția era că i-am tras-o anului trecut, a plecat și i-a făcut loc altuia nou – mai bun sau mai prost, naiba știe. Bine că e Anul nou. La mulți ani, România!