În ultima vreme îmi vâjâie capul şi nu e de la vântul tăios de noiembrie, ci de la ştirile care mă sufocă zi de zi. Campaniile electorale au împânzit retina şi dacă trec de frustrările cetăţeanului nemulţumit pot chiar să mă amuz, gripa porcină isterizează populaţia şi acum o să iasă circul cu vaccinurile şi colac peste pupăză ce-ar fi dacă ne-am pensiona cu toţii la 63 de ani?

Pe sistemul egalitate frate, ce pana mea!?

Nu ştiu cine a propus şi dacă a intrat în vigoare minunata lege, dar eu m-am crizat teribil la auzul acestor mizerii. Cum să-mi impui să beneficiez de o jignitoare sumă de bani la vârsta de 63 de ani când ştii foarte sigur că foarte puţini dintre noi o apucă? Cât de pervers şi de cretin să fii să propui aşa ceva?

Mai mult de atât, nu-s de acord cu egalitatea între sexe, pentru că mă scuzi, am mai zis-o şi-o repet – e o mare tâmpenie. Nu se compară o femeie cu un bărbat, nici la capitolul rezistenţă şi nici la capitolul responsabilităţi, deci de unde s-a concluzionat că pot să îndure 75% din viaţă să muncească?

Nici bărbaţii nu ar trebui să crape la muncă. Nu apucă unul să-şi ducă nepotul la şcoală sau dacă da, va fi atât de rablagit, încât nici n-o să-l vadă şi nici n-o să-l placă (pe nepot).

Probabil au impresia că toţi au muncă de birou şi că beneficiem de transport cu limo la birou, asistentă personală, prime de stress şi prime de bun mincinos, dar mai ales că toţi ne permitem concedii peste hotare care să ne revigoreze complet pentru încă un an minunat pe baricade.

Sunt chiar foarte supărată pentru că nu suport nesimţirea. Pe lângă toate nedreptăţile pe care le trăim la minut asta e una dintre cele mai jignitoare. Mai bine ne transformăm într-un popor de nomazi şi trăim superbine pe alte meleaguri.