La câteva zile după ce preşedintele a zis ca România e o ţară muribundă m-am dus la cimitirul Bellu să mă interesez de-un loc de veci. Pentru ţară, voi la ce v-aţi gândit?
Cimitirul Bellu este un fel de Bucureşti la o scară mai mică sau dacă vreţi, un fel de Românie la o scară mai mică. Cavouri impunătoare de inspiraţie SF (unele dintre ele cu termopane marca:“scapă capul pe fereastră, scapă capul pe fereastră, scapă capul pe fereastră”), coexistă alături de imitaţii de peşteri sau de biserici de te întrebi cine, doamne iartă-mă le-a dat autorizaţie de construcţie. Am intrat în vorbă cu câţiva gropari care păreau că ştiu totul despre lumea de dincolo (unul dintre ei era chiar cu un picior în groapă) şi i-am întrebat cam cât mai costă o criptă. Au zis că depinde de materialul pe care-l bagă, dar că ţinând cont că e criză o lasă la 5000 de euro. Criptă de beton, placată cu granit. M-au întrebat apoi ce vorbe vreau să scrijelesc în piatră. Mi-au dat o listă din care să-mi aleg, că le-am zis că nu prea-s tare în epitafuri.
1. Am muncit pe-acest pamant pentru-o cruce si-un mormant. Ăsta mi s-a părut destul de potrivit pentru perioada de criză pe care o traversăm. Păi cam pentru atâta am muncit. Crucea aş putea s-o achit pe loc, iar la 5000 de euro cripta, aş putea să mă folosesc de programul “ Prima casă”de veci.
2. Din calea vieţei nevrând am plecat şi-n mari dureri soţia mi-am lăsat. M-a dus cu gândul mai degrabă la un divorţ în coaliţie, la retragerea PSD-ului de la Guvernare, la moartea alianţei PSD-PDL, decât la un epitaf pentru o ţară muribundă. Pe undeva, parcă se simţea şi un damf de răzbunare pe parteneră.
3. O viaţă liber eu am fost/Să fac ceea ce-mi place/ Dar am ajuns aicea, jos,/Şi nu mai am ce face. Nu m-am putut gândi decât la Miron Cosma, obligat, după căsătorie, să se întoarcă în mină pentru a-şi întreţine familia.
Nu mi-a plăcut, aşadar, niciunul. Groparul ăl bătrân nu s-a lăsat, şi cum reclama e sufletul comerţului, iar comerţul sufletu’ în perioada asta de criză, a scos un catalog cu poze:
Foto1: Nu, nu, ăsta I s-ar potrivi mai degrabă domnului Băsescu, pentru faptul că a închis ochii în faţa promisiunii pe care ne-a făcut-o înainte de alegeri, că o să trăim bine.
Foto 2: Nu, ăsta ar merge pentru domnul primar Oprescu, a doua zi după un cutremur devastator, de 7.8 grade.
Foto 3: Ăsta ar merge pentru dl. Văcăroiu, sau pentru domnul preşedinte Băsescu după o noapte la Golden Blitz.
Foto 4: Epitaful ăsta sună mai degrabă a încercare de împăcare între EBA şi Hrebenciuc jr. deşi nu ştiu cât de moale poate fi un pat făcut dintr-un ciob de lună. Oricum e mai bine decât “succesuri”.
Foto 5: Versurile: “Căci la doi metri mai jos /zace corpul meu frumos” mi-au produs fiori pe şira spinării. Cât de îngâmfată, cât de plină de tine, cât de îndrăgostită de propriul corp să fii, încât să faci o asemenea afirmaţie? Cât de frumos mai poate să fie corpul unei modeline la doi metri sub pământ? Poate ne răspunde domnul Columbeanu.
Foto 6: Ăsta ar merge pentru dl. Adrian Păunescu care a fost surprins de câteva ori dormind în Parlament. Mai ales îndemnul din final parcă a fost scris special pentru dânsul.
Foto 7: Deşi semnează cu pseudonimul Coco, dupa greşelile de gramatică cred că e vorba tot de Eba. Iar epitaful pare a-I fi fost adresat fostului iubit Joe, imediat după ce acesta a fost implicat în gravul accident de maşină de la începutul lunii.
Foto 8: Faptul că epitaful e scris în limba engleză, mă lasă, vorba poetului (şi el înmormântat la Bellu), “nemuritor şi rece”. Trăim în România, murim în România, hai s-o facem în limba română.
Le-am zis groparilor că aş vrea aşa, ceva mai plin de patos, mai patriotric şi mi-au arătat epitaful domnului Constantin Popescu.
Le-am spus că nu pot să mă hotărâsc. Au sărit să-mi arate şi nişte poze cu accesorii pentru criptă:
Mi-au zis că
Un singur epitaf mi-a plăcut. Părea scris de Băsescu pentru Elena Udrea, după ce aceasta va fi fost cercetată de DNA.
M-am despărţit cu greu de gropari. Deveniserăm prieteni. Cei doi litri de palincă pe care-i adusesem cu mine parcă intraseră în pământ. Au zis că dacă îngrop pe cineva cu ei, pe al doilea îl îngroapă pe gratis. Indiferent din ce partid o fi. Ce mai, ştiau să facă afaceri. Le-am promis c-o să-i caut imediat ce dl. preşedinte va anunţa că România e moartă.
zaqk spune:
sfinxii? nu cumva era sfincsii? eu sunt sigur ca da…
xxl spune:
Geniala idee! M-am amuzat copios
viorel gaita spune:
@ ZAQK: multumesc pentru semnalare. A gresi e omeneste. A persista in greseli e diavolesc (erare humanum est perseverare diabolicum). Singular sfinx-plural sfincsi. Dupa doi litri de palinca cu groparii eu zic ca e scuzabil.
zaqk spune:
lectie de invatat: nu scrii niciodata DUPA 2 litri de palinca. INAINTE de 2 litri, da. de asemenea, DUPA 1 merge, dar nu DUPA 2
Oxana spune:
cel mai frumos cimitir pe care l-am văzut vreodată a fost cel din Cernăuţi. Paradoxal, dar e un fel de destinaţie turistică.
Dacă mergi să vezi Cernăuţiul şi n-ajungi să vizitezi cimitirul e ca şi cum n-ai fost deloc acolo. Morminte mari, adevărate capodopere, inscripţii de tot felul, monumente.
Un detaliu mi s-a părut curios. Pe mormintele româneşti de-acolo, după nume, scria şi profesia ce-o avusese răposatul. De ex: funcţionar la primărie, bibliotecat, paznic. Comică chestia asta. Mă întrebam la ce bun
am mai văzut acolo mormântul lui Aron Pumnul, profesorul lui Eminescu, Eudoxiu Hurmuzachi…mă gândesc să scriu mai multe despre Cernăuţi şi în următorul articol Inpanamea. să vedeţi şi voi ce comori româneşti s-au mai păstrat în Ucraina
George spune:
Senzational ! Faza cu groparii “de piata” este de exceptie. Asta imi aduce aminte de o intamplare reala ce a avut ca actor principal pe subsemnatul : dupa ce mi-am ingropat o ruda ( de fapt…soacra…asa ca sa mai inveselim “subiectul”) cu ajutorul unei firme de pompe funebre, distinsul patron al firmei mi-a spus asa…pe un ton pe care nu o sa il uit niciodata : Condoleante domnule…si nu uitati..suntem bucurosi sa apelati la noi cat mai curand. Va asteptam cu drag !!!!!!!!! Evident ca m-am stapanit din toate puterile sa nu-i povestesc nimic despre familia si prietenii lui. Insa dupa cateva zile mi-am amintit si am descoperit latura hazlie a “urarii capitaliste”. Epitaful cel mai potrivit in zilele noastre este – dupa umila mea parere de viitor fost roman : “M-am nascut intre Carpati/Din nefericire/ Unde suntem cu toti frati/ In nenorocire” ! Doamne ajuta sa scapam ! Macar caii Maria Ta !