Vara asta am făcut şi eu ce face tot românul de câţiva ani buni încoace. Nu, n-am omorât capra vecinului şi nici n-am aruncat pisica moartă în curtea lui. Mi-am luat familionul şi-am plecat la mare, la bulgari, ca să văd dacă într-adevăr au ceafa groasă.
Ce mi-am dat seama din prima e că au limba groasă şi destul de grea. Seamănă cu rusa (de la care mai ştiu doar alfabetul chirilic), dar şi mai tare cu limba aia pe care o auzeam la televizor pe timpul mult prea degrabă împuşcatului de frica dezvăluirilor pe care le-ar fi putut face despre lovitura de stat a lui Iliescu: “leka noshti detza” (adică noapte bună copii, în fiecare seară, la ora 19.50)

“Bărzo, bărzo lecar” striga cineva de mama focului, după ce am intrat cu maşina într-un măgărus parcat regulamentar pe marginea şoselei. Am ieşit ameţit din masină şi m-am uitat după un cuib de berze.( “Bărzo, bărzo lecar” = “repede, un medic!”

Mult timp am crezut că bulgarii au probleme cu stomacul. Auzeam la tot pasul: “cac”, “cac”, “cac”, şi cu toate astea nimeni nu se repezea la toaleta. (“cac” = “cum”).
Din primele mele conversaţii am dedus că numele de familie cel mai des întâlnit în Bulgaria este Dobre. Când auzeam Dobre, mă prezentam şi eu automat, şi-o prezentam şi pe nevastă şi pe cei doi copii. (“dobre”= ”bine”).

L-am rugat pe un bulgar să-mi înregistreze şi mie nişte muzică de-a lor, tradiţională şi mi-a retezat-o scurt: No ne Moga! Zic, hait până şi ăsta a auzit de Moga, micul Mozart de Bucureşti. N-am insistat, dar seara m-am uitat în dicţionar: no ne moga= nu pot).

Am fost foarte indignat când femeia care făcea curat în camera noastră de hotel a arătat către prosopul cu care tocmai mă ştersesem şi-a întrebat: “cărpă”? De unde să ştiu eu că mă întreba dacă mai vreau un prosop?
“Crem za răţe” nu înseamnă cremă de dat la raţe cum am crezut într-o primă fază, ci “cremă pentru mâini”.

Ştiţi cum se zice la duş în bulgară? Duşăt. La televizor se zice televizorăt, la sifon, sifonăt , la uliţă, uliţăta, la benzină, benzinăta. Dar la aer conditionat? Climaticăt, bineînţeles. Nu-i aşa că-i uşoară bulgara? Am putea, prin extrapolare să deducem ca ciorapul este ciorapăt, bocancul este bocancăt, pianul este pianăt etc.
Dacă un bulgar iţi spune că găteşte pe “cotlon”, nu-ţi imagina cine ştie ce coclauri unde s-a izolat el împreună cu cartea sa de bucate. Pur si simplu ”cotlon” înseamnă “maşină de gătit”.

Când zice că a intrat în “bocluc” nu înseamnă că a construit o scenă de 70.000 de euro şi-au intrat nişte ziarişti pe fir. Bocluc înseamnă în bulgară: “gunoi”
Bulgarii au “stol” la cap, şi nu mă refer aici la păsărele, pentru că “stol”=scaun în bulgară.
Nu pot sa va descriu ce faţă a făcut un vecin de cearceaf când mi-a cerut un “pepelnic”, iar eu i-am intins o felie de pepene roşu (“pepelnic”= scrumiera)

Ce mândru am fost pe la sfârşitul vacanţei, la restaurant, când i-am cerut ospătarului, (cu dicţionarul în faţă) o “bobena supa”, adică o ciorbă de fasole boabe. Nu m-am fâstâcit nici când ospătarul m-a atenţionat: “cac”, “cac, pentru că acum ştiam ce înseamnă.
Dacă în meniu vedeţi “sirene” nu vă faceţi iluzii. E vorba de brânză.
La “sirene i Smetana” să nu credeţi că vi se va servi brânză în acorduri de muzică simfonică. N-a ajuns chiar până acolo turismul bulgar. (Smetana= smantana)
Dimineaţa să nu cumva să refuzaţi “zacusca” pentru că riscaţi să rămâneţi nemâncat (“zacusca”=mic dejun”).
A, şi-ncă ceva. Bacşiş se spune la fel şi-n bulgara.