În ultimul număr al trimestrialului „România Mare“ (pentru doritori, mai erau două numere la chioşcul din Piaţa Chirigiu), un ziar scris de Tribun de la cap la coadă sub diverse pseudonime, aflăm despre discursul fulminant ţinut de Vadim în Parlamentul European, citez: „Eu nu acuz pe nimeni, dar vor fi voturi anulate ale oamenilor vii şi voturi valabile ale morţilor“. (E vorba de alegerile prezidenţiale de la 22 noiembrie.) Nemulţumit de lipsa de reacţie a parlamentarilor europeni la această anunţare a Apocalipsei, Tribunul a continuat, cu o uşoară urmă de salivă scurgându-i-se prin colţul buzei stângi: „Salvaţi România. SOS Poporul Român“.

În articol nu se specifică în ce moment al discursului şi-au făcut apariţia paramedicii.

În acelaşi spririt de echilibru şi normalitate, în acelaşi ziar se publică un sondaj de opinie prin telefon (efectuat probabil printre membrii de familie ai Tribunului) în care acesta e creditat cu 29%, iar Băsescu cu 18%. Tot aici citim despre cum a refuzat Vadim o invitaţie din partea Clubului Europarlamentar al Berii (European Parliament Beer Club), pe motiv că programul său este extrem de încărcat. Eu cred că motivul a fost cu totul altul: Prozacul nu face casă bună cu berea. Câteva titluri din aceeaşi publicaţie: „Stafia lui Ceauşescu bântuie prin Palatul Victoria“, „Miros de colivă şi tămâie“, „Autograful preşedintelui PRM, solicitat de un mare colecţionar din Germania“, „S-a umflat tărâţa în pipota groparului Sorin Oprescu“, „Nea Băselu, nea Băselu tunde astăzi berbecelu“ şi mă opresc aici din respect pentru cititori.

Ştiaţi că mai există revista „Flacăra“? Nici eu. E scrisă de cine credeţi? Aţi ghicit: de Adrian Păunescu. Spicuiesc din editorial: „Premierul de mic litraj (e vorba despre Boc, pentru cei care nu s-au prins) a aruncat pe piaţă diversiunea“ (e vorba despre Legea pensiilor, pentru cei de la paranteza anterioară). Şi continuă pe un ton ceva mai împăciuitor şi mai fără atac la persoană: „Ar merita chemat în justiţie, dacă l-ar nimeri citaţiile, acest sfert de om călare, pe-un sfert de iepure şchiop“. Trimiterea la personaje de poveste era, în opinia mea, absolut necesară pentru un prim-ministru care s-a făcut de basm. În acelaşi ziar publică, n-o să vă vină să credeţi, Ana Maria Păunescu, fiica bardului din Copăceni, care reuşeşte performanţa de a scrie un editorial despre articolele pe care le-a scris de-a lungul timpului: „Recitindu-mi articolele am intrat în starea de atunci. Am plâns, am sperat şi am iubit. A doua oară“. Presupun că asta se va întâmpla şi a treia oară şi a patra oară. Bine, dacă între timp nu va dispărea arhiva, nu va mai avea ce să recitească şi va fi obligată să scrie un editorial despre asta. În categoria „dacă doriţi să-l revedeţi“, publică (şi cu fotografie) fostul senator de Constanţa Gheorghe Dumitraşcu, despre a cărui meteorică trecere prin Parlament a rămas doar amintirea faptului că era certat cu apa şi săpunul. Câteva titluri din „Flacăra“: „De ce nu vrei jigodia dracului?“, „Lăsaţi sfinţii în pace“, „Sărăcie şi minciună, ce e Boc ca bocul sună“. Constat că şi Păunescu e cool, e trendy. S-a vândut mogulilor, ca mai toată presa din România.

Din tabloidul „Atac la persoană“, serie nouă, după cum scrie pe prima pagină, că seria veche a dat faliment, nu m-am putut opri decât la rubrica lui Ildiko Balmuş, un fel de clarvăzătoare (pentru cei care nu ştiu, balmuşul e un fel de mămăligă cu brânză şi smântână), în care aceasta răspunde cititorilor: „Stimate domn, în casa dvs. se întâmplă lucruri foarte ciudate. Vă sfătuiesc să vindeţi imediat casa. Situaţia se va remedia după luna iulie, anul viitor“. Dacă ar fi publicat şi adresa împricinatului, aş fi cumpărat eu casa, aşa, cu fantome cu tot. Vă daţi seama ce afacere aş fi făcut?