Dintr-o electorală în alta, Republica Moldova nu-şi poate găsi potolul de vreo 20 ani. Numită de unii „provincie” rusească, iar de alţii – „România de Est”, Basarabia este o victimă a istoriei, pe care acoliţii tovarăşului Vladimir Nicolaevici Voronin ţin cu tot dinadinsul să o conserve ca stat (in)dependent. Dar oare cît va putea o ţară precum e actuala Moldovă de dincolo să reziste în afara influentei propagande aşa-zis neocomuniste?…

Avînturile schimbării…

Partidele care s-au tot perindat în Parlamentul de la Chişinău nu s-au ostenit să amăgească electoratul. Manipulaţi în permanenţă, oamenii de acolo, din disperare, dar şi din ignoranţă, au votat în 2001 pentru trecutul sovietic al Basarabiei. Au ales comuniştii în mod… democratic. Ca pe o greblă, basarabenii au călcat pe aceleaşi urme şi în 2005. Numai că falşii neocomunişti nu s-au dovedit a fi tovarăşii de altădată, care, de buni ce erau, nu au fost în stare să prelungească agonia Imperiului. Comuniştii sovietici au inoculat românilor basarabeni ideea moldovenismului primitiv. Ţinînd cont şi de „ataşamentul” băştinaşilor faţă de România şi faţă de tot ce este românesc, ideologia stalinistă şi-a atins scopurile. Rezultatele s-au impus după aproape toate scrutinele electorale. Deznodămîntul scrutinului din aprilie 2009 a demonstrat lumii că ceva e putred în Danemarca neotovarăşilor din stînga Prutului. R. Moldova a fost şi încă rămîne captiva unei politici a dublelor standarde.

P.S.

Se vorbeşte acum despre criza economică globală. Care criză, tovarăşi? Între Nistru şi Prut ea a existat dintotdeauna. Dar, pentru că duplicitarii guvernanţi neocomunişti de la Chişinău nu şi-au putut feri plaiul de criză, aşa cum au promis rupîndu-şi cămăşile stacojii de pe ei, românilor din stînga Prutului li se grăbeşte căderea nu numai în groapa istoriei, ci şi în cea a sărăciei. Majoritatea sufletelor de acolo încă nu ştiu cine sînt, ce limbă vorbesc şi ce cale să urmeze…