Domnul preşedinte Băsescu a fost prezent zilele trecute în loja oficială a Operei Române pentru a urmări spectacolul “Oedipe”. Să mai zică cineva că n-avem un preşedinte meloman. După ce-a ascultat partiturile, mai de operă bufă, interpretate de Elena Udrea chiar pe libretul domniei sale în faţa comisiei de anchetă, vocalizele duduiei Ridzi înainte de a-şi prezenta demisia din funţia de Ministru al Tineretului şi Sportului, şi tremolourile Prim Ministrului Boc atunci când a anunţat disponibilizarea a peste 200.000 de bugetari până-n 2011, dl. Băsescu, sfătuit de gaşca sa de intelectuali, s-a hotărât să treacă la partituri mai grele. A vrut să se ducă mai întâi la opera „Nabucco” de Verdi, mai ales că semnase de curând la Ankara acordul asupra gazoductului, însă Ministrul Culturii, dl. Alexandru Paleologu, l-a sfătuit să meargă împreună cu dânsul la “Oedipe”, să vadă, citez: „un spectacol auster în minimalismul lui intrinsec, mustind de paradigme exhaustive.”

Opera a fost un adevărat succes, înregistrându-se doar câteva mici imperfecţiuni sonore: de câteva ori microfoanele de pe scenă au intrat în microfonie cu cele instalate în loja oficială de băieţii de la serviciile secrete. Ziarul nostru a pus mâna pe stenogramele acestor înregistrări şi vi le oferă în premieră spre citire. Din respect pentru soţia preşedintelui, am eliminat fragmentele sonore cu dânsa.

Băsescu: „Ce dracu, măi Mario, de i-a-mbrăcat p-ăştia din cor în uniformele astea lălâi şi cenuşii. Ce-au făcut cu banii pe care i-au primit de la Paleologu? Te pomeneşti că scena a costat 70.000 de euro şi nu le-au mai rămas şi bani de costume. Hmm. Sună cunoscut. O să-i sugerez lui Organ să o lase-n pace pe Elena şi să se ocupe de Paleologu. Îţi dai seama ce cheltuială inutilă, c-am auzit că “Oedipe” are vreo 4 scene, unde dracu le-or ţine pă restul de trei?”

Băsescu: „Mario, mai ţine mult, că pă mine mă cam încearcă somnul şi nici nu pot să dorm ca lumea din cauza sopranelor ăstora de coloratură. De ce le-o zice aşa nu ştiu, că văd că toate sunt albe. Auzi, ce-o fi văzut Liiceanu la spectacolul ăsta? Un descreierat care îşi omoară tatăl, se culcă cu maică-sa şi pe urmă îşi scoate ochii cu un ac. Păi chestii d-astea le-au fumat demult ăia de la „Ştirile de la ora 5”. Mai bine mă duceam la meci, la Steaua Dinamo că şi-acolo ieşea sigur cu omor, dar măcar beam un spriţ după meci cu „stăpânul cătuşelor”. Hă, hă, hă. Ce pontos sunt.”

Băsescu: „Bine dragă, n-o să mai râd aşa de tare. Ştiu că e tragedie, că mi-a spus Patapievici la telefon. Lasă că la sfârşit, când or fi camerele pe mine, vărs şi eu o lacrimă, să vadă lumea că-mi pasă. Mario, mă uit la spectacol ca curca-n lemne şi nu pricep de ce n-au trimis ăia armata să-l termine pe Sfinx-ul ăsta mâncător de oameni, şi-au trebuit să-l aştepte atâta amar de timp pe Oedip. Oare pe vremea aia nu existau mineri?

Băsescu: „Mario, şti ce-a zis Săftoiu la „Vorbe grele”? Că cică: “Este posibil ca Udrea să fii fost plantată lângă Traian Basescu de forţe oculte”. Mă mir că n-a spus şi despre mine c-aş fi un fluturaş care zboară din floare în floare, dacă tot a comparat-o pe Elena cu o plantă. „Fluuuturaaaş nu mai aaai aripioaaaare, Cocoşelul ţi le-a retezat” Da dragă, ştiu că nu sunt versuri din “Oedipe”. Sunt din “Frumoasa Elena” de Offenbach. Mi-a zis dl. Tismăneanu în seara aia când l-am făcut marţ la table. Hai că nu mai cânt aşa de tare. Dă-mi telefonul tău să joc jocul ăla cu şarpele, că p-al meu îl ţin închis, să nu mă caute liderii ăia de sindicate şi să mă deranjeze în timpul spectacolului.”

Acest articol este un pamflet şi trebuie interpretat ca atare.