Cum stǎteam şi meditam profund cât de plinǎ de farmec şi cât de liricǎ e politica româneascǎ, m-a izbit inevitabil fireasca întrebarea: existǎ domle vreun tip cool sau vreo tipǎ kulǎ în politica româneascǎ? Nu m-am putut abţine şi a trebuit sǎ-i dau curs acestei investigaţii de o însemnǎtate stringentǎ pentru clarificarea şi elucidarea definitivǎ a mediului politic românesc.

Ok, încep cu cineva din guvern, Cristian Diaconescu. Nu, nu sǎriţi, n-am zis cǎ e cool, în mod evident nu e cool, doar cǎ e singurul din guvern, care, privit prin nişte ochelari foarte foarte aburiţi, de cǎtre nişte ochi foarte foarte nefocalizaţi, eventual miopi, noaptea, la lumina unei lanterne stinse, prin ceaţǎ, bineînţeles dupǎ ce ai bǎut câteva sute de vodkǎ, într-o zi în care eşti foarte bine dispus, ar putea da impresia cǎ prezintǎ o urmǎ vagǎ de cool. Bine, asta nu înseamnǎ mare lucru îmi veţi spune, dar dacǎ îl puneţi pe domnul Diaconescu alǎturi de nişte monumente ale Anti-cool-ului cum ar fi domnul prim ministru Boc, domnul ministru Niţǎ, sau doamna ministrǎ Plǎcintǎ, deja veţi înţelege de ce îi acord atâta îngǎduinţǎ.

Simt o nevoie teribilǎ sǎ fiu rǎu, foarte rǎu, aşa cǎ am sǎ zic Elena Bǎsescu. Puteţi concepe cǎ într-un mod de-a dreptul blonav, ignorând în mod iraţional operaţiile ei estetice, comportamentul ei absolut penibil, şi bineînţeles pe taicǎ-su, fata asta, repet, într-un mod absolut bolnav, mi-e simpaticǎ? Ok, am sǎ tratez. A, bineînţeles, asta nu înseamnǎ cǎ e cool. Dar nici Paris Hilton nu e. Şi oricum, ea mǎcar încearcǎ. Iar dacǎ o punem şi pe ea alǎturi de personajele menţionate anterior, lucrurile în mod sigur nu mai aratǎ aşa rǎu. Ok, vǎd cǎ nu prea v-am convins. Hai sǎ vǎ spun ceva. Aţi fǎcut armata? Staţi şase luni în armatǎ şi dupǎ aia spuneţi-mi mie cum o vedeţi pe EBA. Am zis.

În sfârşit ajung la preferata şi aş putea zice chiar febleţea mea, Daciana Sârbu. Da, la ea cool-ul e la el acasǎ, tolǎnit foarte relaxat pe canapeaua de firmǎ, numai cǎ în mod evident, nu prea are cine sǎ-l aprecieze. Mǎ consolez cu gândul cǎ vǎzând-o prin parlamentul european, poate cineva a avut în mod efemer iluzia cǎ România e o ţarǎ civilizatǎ. Profit de ocazie pentru a-mi exprima aici regretul cǎ iubita mea Daciana s-a mǎritat(DEEEE CEEEE DACIANA, DEEEE CEEEE…???). Of, închei aici. În mod evident puteţi constata cǎ nu sunt umbrit de nici o urmǎ de subiectivism în a-i acorda titlul de cea mai kulǎ, chiar superkulǎ, tipǎ politicǎ, minunatei Daciana.

Noapte Bunǎ(of Daciana, de ceee, de ceee…?)