Muzica lui Florin Chilian este acceptabilă pentru mine. Cu toate ca mai conține versuri de “artiste pițipoance”, pot folosi un clișeu binecunoscut, e O.K.- adică nici așa, nici așa. Mai mult ca sigur, dacă l-aș fi văzut pe stradă până acum vreo două săptămâni, îl salutam prietenește.

Disconfortul său artistic și lipsa creației l-au băgat în capcana dezbaterilor electorale. A ajuns în sfârșit, după multă trudă de “geniu”, la Realitatea TV. Total schimbat fizionomic. Adică formula de a părea credibil la TV este să ai părul scurt și ochelari. Dacă mai dai citate și din marii clasici, te-ai scos.

Mult, mult contrast între ce este și ce vrea să pară. Poate dintre cei ce care citesc rândurile astea, se pot gândi, pe bună dreptate, că am ceva cu Florin Chilian. Ei bine, am ceva cu el, nu cu muzica lui. Dintotdeauna m-a enervat aroganța și atitudinea de „geniu” pe care o leșină verbal în fantasmagorica lume în care trăiește. În plus, e destul de clar că are și o apartenență politică. Nu e de condamnat. Dar mai are și tupeul sa recomande tuturor “artiștilor” să nu fie traseiști în campania electorală. Adică sa fii fidel unui singur portofel. Un artist adevărat se pretează la asta?

„Te rog, Alteța voastră genială, lasă-te de politică dacă vrei să intri în cele zece porunci ale bunului simț”.

Ești doar un Florin Chilian și cred că ți-ajunge!