Deşi ne aflăm la 2 luni de la petrecerea alegerilor parlamentare, incertitudinea şi haosul continuă să persiste asupra Republicii Moldova. Deşi alegerile parlamentare au fost fraudate la 5 aprilie, organismele internaţionale nu vor să recunoască asta, fiindu-le, se pare, frică de închiderea robinetului… Cu toate că au fost scoase la iveală dovezi că poliţia a maltrat şi ucis tineri după evenimentele din 7 aprilie, UE a luat apă’n gură, aprobând tacit crimele regimului comunist de la Chişinău. Iar acum, comuniştii văzând că nimeni nu-i atenţionează câtuşi de puţin, îşi continuă „destrăbălarea” fără pic de ruşine. Organizează şedinţe parlamentare a căror durată este de 10-15 minute, iar alegerea preşedintelui se întinde deja de o lună de zile. Fac ce vor, atâta timp cât nimeni nu le zice nimic.

Steagul Rusiei poate sta lesne pe insituțiile de stat aflate pe teritoriul Republicii Moldova , dar al României este interzis şi la geamurile simplilor cetăţeni.

La 29 mai, parlamentul transnistrean a votat ca drapelul Rusiei să fie arborat pe toate instituțiile de stat din Transnistria, alături de steagul autoproclamatei Republici Nistrene. Voronin nu a ieşit încă cu nicio declaraţie. E lesne de înţeles de ce nu a făcut-o, deoarece versiunea lui Voronin asupra evenimentele din 7 aprilie este susţinută doar de Rusia. Voronin neputându-şi permite să ridice glasul asupra părinţilor săi spirituali de la „Kremlin”.

Cum s-a ajuns la aceasta? Destul de simplu. Creînd un climat de instabilitate în Moldova, atrâgîndu-şi comuniștii de partea lor, „Kremlinul” poate face lesne încă un pas spre anexarea Transnistriei, deoarece comuniştii nu pot lua atitudine vizavi de ultima decizie a legislativului nistrean. Dacă ar apărea măcar o singură declaraţie împotriva Rusiei din partea Moldovei, imediat „Kremlinul” şi-ar retrage susţinerea pe care i-o acordă lui Voronin, iar acesta ar rămâne singur pe versiunea fantasmagorică a loviturii de stat venite din partea României.

Medvedev îşi continuă atacurile virulente asupra României, dar şi asupra cetăţenilor anticomunişti din Republica Moldova.

În timp ce pe frontul de est mai au doar un pas până la anexarea Transnistriei, pe cel de vest, Rusia îşi continuă atacurile asupra României.

Declarându-şi susţinere necondiţionată regimului Voronin, Medvedev este de fapt cel ce se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova. Nimeni însă nu se sesizează. Probabil gazul este mai important pentru UE decât cele 3,5 milioane de cetăţeni moldoveni, dar şi decât imaginea unui stat membru, România. Altfel, greu îmi pot explica anemia de care suferă înalt-oficialii europeni atunci când vine vorba de probleme cu care se confruntă Moldova. Mă miră şi toleranţa cu care acceptă UE atacurile Rusiei asupra României.

3 iunie?

Comuniştii au tot întins coarda în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui. Posibil ca 3 iunie să se consume ultimul episod al acestei telenovele, iar sfârşitul să fie unul apoteotic pentru Republica Moldova, AMN-ul fiind tot mai aproape de a vota preşedintele comunist.