Să nu ne dăm cu părerea care ar fi cea mai cea din ţara asta, la ora actuală, că nu mai terminăm poveştile, articolul, ci doar firele de păr.
Cert este că există câteva dudui mediatizate, pe care le urmărim în presă doar de dragul de a le bălăcări. Că pe colo şi pe dincolo, că nu fac cutare şi cutărică, oferind noi înşine soluţii economice şi vestimentare. Indiferent că e vorba de politică, turism (:P), muzică, meteo sau ştiri sportve domniţele vizate sunt definite de două caracteristici unanim atribuite: sunt proaste şi curve. Sau poate mă răzgândesc, şi-l şterg pe “unanim” din text, din moment ce nu include nici măcar o mamă, un tată sau vreun căţel care să le poată adora cu limba scoasă şi urechile sculate. Ultima parte se aplică mai ales căţeilor. Dulăilor. Bulldogilor?
Într-adevăr, afirmarea asta ţine de mamă şi tată – că la noi nici accidentele genetice nu se întâmplă (şi cretinismul are sursă, deci nu uitaţi de ea!). Mai ţine de căţelul achiziţionat, şi nu mă refer la ăla din geantă. Căţelul cu cât e mai bulldog, scuzaţi-mi franceza, cu atât e duduia mai puternic lansată. Iar visul român e să pui mâna pe patronul de la NASA, dacă mă-nţelegeţi, să-i torni plod şi-apoi să-ţi iei şofer cu muşchi. Şi poteneţial, că deh, omul ce n-are îşi doreşte. Ce n-are acasă, zic.
Sau să ţi-l faci pe tata preşedinte şi pe limba maternă, invenţie cu brevet. Unele guri rele ar mai spune ceva de mici augmentări pe ici pe colo, prin punctele esenţiale, doar că există un contra-exemplu, ca la matematică. De fapt, mai lung în femur decât ecuaţia de gradul 3.  
Şi ca să terminăm bâlciul, că şi-aşa nu v-am zis nimic nou, părerea mea e că ingredientele astea sunt accesibile şi doritoarele de acces, tot aşa. C-or fi curve şi proaste nu contest. Ba îndrăznesc să adaug că sunt şi disponibile dânsele. Problema e că sunt mult mai multe disponibile decât bălăcărite la TV. Chiar dacă toate îşi doresc şi ştiu ce au de făcut ca să ajungă acolo, doar unele reuşesc. Şi atunci?
Păi am vorbit atâtea propoziţii degeaba.