Unul dintre lucrurile care mă cam calcă pe nervi e să pierd timpul. Să aştept aiurea să se întâmple ceva, sau să fac un singur lucru când pot face două. Sunt tot timpul în viteză, niciodată nu-mi place să îi fac pe alţii să aştepte după mine. Asta-i altă discuţie, aşa că să ne întoarcem la prima. Orice minut este folositor şi chiar dacă par că frec menta, atunci s-o frec în mod constructiv.

De pildă… dacă vreau să-mi fac manichiura sau să mă usuc pe păr, de ce n-aş face-o vizionând un episod dintr-un serial. Înţeleg engleza, deci nu trebuie să stau cu ochii pironiţi în monitor ca să pricep despre ce vorbesc aia pe acolo. În cazul în care îmi vâjâie uscătorul pe la urechi şi nu pot să aud, care-i baiul? că doar există subtitrare.

Dacă merg la doftor si tre’ să aştept la coadă, de ce să casc în gol o jumătate de oră când pot să folosesc timpul ăla pentru a mai citi câteva pagini din romanul pe care-l car după mine. Nici nu simţi cum trece vremea şi o auzi pe tanti asistenta că strigă „următorul”. Nu te enervezi că merge încet, nu te isterizezi că ai fi putut să faci atâtea alte lucruri între timp… că oricum, la doctori se ştie, tre’ să te duci cu timp în buzunar.

Pe urmă… dacă mergi cu căţelul la plimbare, de ce să nu inviţi un alt posesor de câine să mai recuperezi din timpul pe care tot vi l-aţi promis că îl veţi petrece împreună?

Sunt atât de multe lucruri care pot îmbina utilul cu plăcutul încât n-are rost să le faci separat. Acuma nu vreau să zic că poţi sa iţi citeşti revista la volan sau să te machiezi în timp ce mergi pe stradă, dar aşa-i că mai faceţi şi voi de-astea?