Zilele petrecute prin spital m-au făcut înca o data să realizez că românul, dacă vrea poa’ să scoată bani şi din … rahat. Mizează pe manipulare în primul rând şi unde poate ea să funcţioneze mai bine dacă nu într-un spital.



Să vedeţi minunăţie. La ora 18 se întâmplă vizita medicilor şi toţi aparţinătorii trebuie să iasă în hol, departe de culoarul pe care se plimbă ei. Ok, nici o problemă. Da’ ştiu că nu ghiciţi cine mai vine pe coridor la ora aia. Un tânar, care chipurile este de la casa de copii. Şi ce are el de vânzare în ditamai tolba pe care o cară după el? Cărţulii de la biserică: Visul Maicii Domnului si Testamentul. Şi se plimbă printre aparţinători şi le bagă pe sub nas cele două mai înainte menţionate şi începe cu manipularea. “Să vă ajute Dumnezeu, ajutaţi-mă şi pe mine că-s necăjit de la casa copiilor”, etc. Unde, daca nu într-un spital, afacerea asta merge mai bine?

Lumea de acolo se află la capătul puterilor şi se agaţă de orice speranţă, drept pentru care, impotentă, se lasă manipulată de acest individ. Cu o mână întinsă dupa cărţuliile făcătoare de minuni şi cu cealaltă scotocind ba prin geantă, ba prin buzunare, îi plătesc acestuia şi el, fericit că a mai profitat de suferinţa lor, pleacă. Dar doar pentru a reveni a doua zi. Şi te uiţi la ei cum işi pun speranţă în cuvintele sfinte, cum li se înseninează pentru o clipă faţa pentru că fără credinţă sunt pierduţi. Se gândesc că dacă nu cumpără şi îl resping pe Dumnezeu ceva rău i se poate întâmpla bolnavului lor. E îngrozitor.

N-am nimic împotriva cărţuliilor, şi eu am cumpărat de la omul ăla, am cumpărat şi de la biserică pentru că uneori viaţa e aşa de crudă încât ajungi să crezi în orice numai pentru a trece de greu. Ce am impotrivă însă este aceasta manipulare, vânzarea acestor lucruri incerte, vânzarea credinţei, faptul că se profită de durerea oamenilor.
E trist şi chestia asta face totul şi mai trist.