Am un cunoscut a cărui meserie este lipitor de afişe. Nu orice fel de afişe. Electorale. Vă întrebaţi dacă poate să-şi asigure existenţa din asta? Cu vârf şi-ndesat. L-am invitat pe la mine-ntr-o seară la un pahar de vorbă şi a rezultat următorul interviu.

Reporter ad-hoc: Ia zi, măi Matei, ce fel de meserie e asta de lipitor de afişe electorale?
Matei: E o meserie ca toate meseriile. E destul de „sezonieră“, dar oricum decât să culeg căpşune în Spania prefer să lipesc afişe în România. E o meserie care implică şi un pic de risc, în sensul că nu întotdeauna afişul pe care-l lipeşti place la toată lumea. Sau te poţi întâlni la „panotaj’ cu „lipitori“ din tabăra opusă şi de aici tot felul de incidente. Apropo de riscurile meseriei, am un întreg arsenal de autoapărare în rucsac: spray lacrimogen, petarde fumigene, bombe artizanale (cu una dintre aceste bombe am luat locul doi la concursul „Meşteri artizani 2008“).

R.: Care a fost cea mai ciudată întâmplare de care-ţi aduci aminte?
M.: Păi săptămâna trecută, când a fost Halloweenul. Lipeam afişe pentru domnul Oprescu într-un cimitir de lângă Bucureşti…
R.: Într-un cimitir?
M.: Aşa m-am gândit io, că electoratul domnului Oprescu vine mai des în cimitir, mai aprinde o lumânare, mai pune o floare. Tocmai lipeam un afiş cu „Hai România“ pe unul dintre pereţii unui cavou când am dat nas în nas cu doi poliţişti comunitari care făceau acelaşi lucru cu „Băsescu pentru România“. Au vrut să mă amendeze pentru lipire de afişe în locuri interzise, da’ i-am întrebat şi eu dacă poliţiştii au voie să lipească afişe electorale. Au întors-o ca la Ploieşti, că de fapt ei nu sunt poliţişti şi că s-au costumat pentru petrecerea de Halloween, aşa că am scăpat neamendat. Ieri-noapte lipeam afişe cu „Revoluţia bunului-simţ“, pentru domnul Crin Antonescu, de data asta în cimitirul Reînvierea, şi-am nimerit în timpul filmării unei secvenţe pentru un film XXX, „Albă ca Zăpada şi piticul porno“, bineînţeles cu „piticul porno“ în rolul principal şi cu „eleva porno“ în rolul Albei ca Zăpada. Le-am lăsat câteva afişe şi-am plecat repede că voiau să mă folosească dublură pentru „piticul porno“.

R.: Şi pe unde mai lipeşti afişe, în afară de cimitire?
M.: Pentru campania lui Băsescu, aia cu „De ce le e frică nu scapă“, m-am hotărât să fiu ecologist şi să nu murdăresc oraşul cu afişe, aşa că cele mai multe le-am lipit pe copaci, în pădure la Băneasa, să le vadă oamenii când merg la iarbă verde cu familia.
R.: La iarbă verde acuma toamna?
M.: Mă rog, vorba vine. Oricum au mai multe şanse de a fi văzute decât în cimitir, că pădurea e peste drum de Grădina Zoologică. Cel mai fain e să lipeşti afişe la ţară. Pentru un litru de ulei şi-o găleată de plastic am lipit afişe cu Mircea Geoană pe vreo mie de metri de gard. Am lipit pe WC-urile ecologice din parcuri, pe pereţii cabinelor telefonice, pe vagoanele de marfă. Am luat şi ceva lecţii de alpinism în copilărie, aşa că am lipit afişe pe picioare de pod, pe hotelul Intercontinental şi chiar pe Arcul de Triumf. În oraşul Târgu Secuiesc am lipit pe acoperişul primăriei afişe în limba maghiară, pentru candidatura lui Vadim Tudor, cu următorul text: „Când brişca nu urcă dealul, e bine să schimbăm calul“. Am lipit afişe şi pentru domnul Potârcă, consilierul Regelui Cioabă: „Pentru ţară şi popor, Obama din Meteor“ (Meteor e cartierul din Târgu-Jiu unde locuieşte dânsul).

R.: Ce sfaturi le dai celor care vor să se apuce de această meserie?
M.: Lipitul de afişe electorale este o meserie onorabilă, care-ţi poate aduce şi satisfacţii. Totul e să nu te implici sufleteşte. Eu lucrez în trei schimburi şi lipesc pentru cine dă mai mult. Oricum, pentru cei 200.000 de bugetari care vor fi disponibilizaţi începând cu anul viitor e o meserie de luat în calcul.