Mi-e frică de țurțuri

Mersul pe jos e sănătos!

Total de acord, dar numai la temperaturi peste zero grade. Azi am îngheţat. În staţie şi apoi mergînd pe jos într-o grabă nebună. Pe lângă gheaţa tentantă care-mi făcea cu ochiul sticlos şi mă invita la piruete, tot drumul spre facultate am evitat ţurţurii mutanţi care se zăreau din jgeaburile caselor. Mi-e frică de ţurţuri, rău de tot. Am mers pe stradă valsînd galeş printre maşini.
Mai bine călcată de o maşină fără roţi de iarnă, decât cu un ţurţure în cap. E o imagine oripilantă.

Şi totuşi, dacă-mi cade un ţurţure în cap pe cine dă mama în judecată pentru incident?
Troleele nu merg. Îngheţ mereu în staţie. Tramvaiele merg greu. Sunt pline şi urît mirositoare. Pe drum sunt ţurţuri şi pâlcuri de gheaţă lucioasă şi afară e ger de se sleieşte aerul.

De ce nu se închid toate instituţiile? Măcar până scăpăm de cele minus un miliard de grade, măcar până ies din hibernare nenii care conduc troleele.
DACĂ VREI SĂ PUPI UN ȚURȚURE NOROCOS, STRÂNGE-L ÎN BRAȚE CU UN LIKE!