Poate puțini dintre voi ați vizitat Cetatea Neamțului. Eu, spre nesimțita nerușinare mult invidiata de unii, pe care o “posed“ cu mandrie, am ajuns pentru prima dată la acest monument istoric acum o săptămână. Loc unde s-au perindat vedete anonime precum Ștefan cel Mare, Petru Mușat sau Vasile Lupu. Poate pentru unii, lipsa adevăratelor vedete care nu au trecut pe acolo, să zicem, pe scurt, Nikita, Columbeanca, Zăvoranca, adulatul și în acelasi timp vocea frustraților “intelectuali”, Mircea Badea, și… în sfârșit, Al Pacino, poate fi o dezamăgire…

Cetatea Neamțului, restaurată de un an și ceva…. este ceva. Ești introdus fără să vrei în trecutul țării. Găsești cam tot ce vrei în cetate, bucătării, biserici, pușcării și, nu în ultimul rând, se simte până în vârful urechilor, lupta. Plăieșii din cetățuie, acum statici, cu chipuri atemporale și îmbrăcați ca de duminică, au luptat într-adevăr pentru o cauză, pentru noi. Cred că acum câteva secole cauza venea de la sine, nu era una premeditată, forțată, dusă până la paroxism cum este în zilele noastre.

În afară de subsolurile întortocheate, camerele secrete și înălțimea zidurilor, m-a fascinat ținuta plăiesilor, în special cizmele. Erau aproape metrosexuali… Cu toată dorința de a evita un oarecare patetism-sentimental (nu știu dacă am reușit), recomand pe propria-mi răspundere și excesivă conștiință, Cetatea Neamțului ca loc de pelerinaj pentru toți cei ce nu se gândesc doar la ziua de mâine.

Sursa desen: www.istoria.md