În primul şi-n primul rând vă urez “La mulţi ani!” … şi cam atât. Restul zicerilor de bine se subînţeleg. Bănuiesc că aţi primit o mie de “mass messages” cu urări (companiile de telefonie mobilă dănţuie şi astăzi de fericire), unele hazlii, altele vechi şi prăfuite, altele care se repetau şi tot aşa. Eu nu am răspuns la niciunul. Da ştiu, sunt un om de nimic. Pentru asta o să am 15 ani de ghinion şi-o să-mi pierd strălucirea părului. Ei, aş!

De fapt, voiam să vă întreb ce previziuni aveţi pentru noul an?

Eu am renunţat la lista cu dorinţe şi am tăcut mâlc la ceasul dintre ani. Am zis s-o iau invers. Dacă în anii anteriori am avut tot ce se putea pune pe mine (migdale, bani, lenjerie roşie, vâsc etc), lista cu dorinţe, pumnii strânşi şi multă încredere în viitor, anul ăsta nu am spus nimic, dar nimic! M-am uitat în miez de noapte la o lună plină superbă şi  la artificii, apoi m-am pupat cu oamenii dragi şi cam atât… back to party.

Am tot spus c-o să fie un an de pomină plin de evenimente frumoase şi fericite, fără decese stupide, fără certuri şi despărţiri fără elementele lui 2009.  O mare de optimism a pus stăpânire pe căpşorul meu.

Am zis că trece criza, creşte economia, super turism ce-o să avem, scad impozitele, se ieftinesc ţigările, dispare cancerul, ne relaxăm cu toţii, plecăm în Dubai să vedem noua clădire interminabilă, mergem în fiece week-end la munte sau la mare, o dăm din chef în chef şi nu se termină banii şi tot aşa… ţărişoara asta o să meargă strună.

Bucureştiul o să arate mai ceva ca Parisul şi Viena la un loc, oamenii vor deveni brusc simţiţi, iubitori de natură, spălaţi, respectuoşi şi toate clădirile superbe şi în paragină vor fi consolidate. Adio câini vagabonzi şi adio cerşetori, adio trafic infernal şi adio priviri încruntate. 2010 e anul schimbării!!!

Nu-mi luaţi în nume de rău elanul. Dar tot zic că până în 2012, când cică ne zicem pa şi pusi, vom reuşi să ne schimbăm suficient de mult încât cine-a plănuit eradicarea planetei să se răzgândească numai şi numai de focul nostru.

Ar fi ceva, nu?