Este oare permis să vorbim despre sex? Este!
Chiar mă întrebam zilele trecute cât de adevărată este afirmaţia “sexul leagă şi dezleagă”?!
Dacă ar fi să facem o analiză, aşa ca la şcoală, o analiză mai “băbească”, am putea spune că o relaţie sexuală te poate lega definitiv de un partener sau te poate distanţa total de el.
Şi totuşi dragostea ce face? Nu poate ea interveni decisiv să-i ţină lipiţi pe cei doi?
Păi intervine dar dacă el e bâtă în aşternut, are şi dragostea asta limitele sale, cât poate să suporte?!
Nici măcar dacă amândoi sunt „bâte de aşternut” nu este garantat succesul relaţiei. E suficient ca ea să fie abordată de un Don Juan, Gică de la Olăneşti, că i se ridică fetei vălul şi nivelul “colesterolului” sexual, au alte cuvinte i se disipează ceaţa şi îşi conştientizează orizontul sexual nelimitat.
Dragostea e precum o baterie pe care o relaţie începe să o consume treptat. Sexul e un soi de încărcător pe lângă celelalte metode pline de tandreţe care fac ca dragostea să rămână în parametri funcţionali acceptabili.
Mă întreb acum şi vă întreb şi pe voi:
Voi aţi putea sta o viaţă lângă un partener care nu vă satisface sexual?
Aţi păţit vreodată să iubiţi pe cineva care să fie „paralel” cu patul? Ce aţi făcut?