Şi frizerii se pricep la politică
DACĂ VREI SĂ-ȚI CHELBOȘEȘTI SOACRA, DĂ UN LIKE!
Ieri am hotărât să-mi scurtez podoaba capilară. E mult spus podoabă, cel mult o imitaţie de podoabă.
N-aveam părul cine ştie ce lung, dar am văzut c-aşa face soacră-mea când vrea să-şi îmbunătăţească „self-esteem“-ul (adică încrederea în ea): se duce la coafor şi se vopseşte şuviţe, sau îşi îndreaptă părul, că e creaţă (bine, mintea nu are cum să şi-o îndrepte că încă nu s-a inventat placa ceramică pentru îndreptat aşa ceva), sau se tunde chilug, ca fiica Monicăi Columbeanu, ca să i se regenereze părul.
Cum mi-am dat seama că stau prost cu încrederea în mine? Foarte simplu. Mi-am făcut un test pe Internet. Erau vreo 12 întrebări de genul: „Când doi oameni se ceartă în prezenţa dvs., încercaţi să-i liniştiţi?“.
Normal că nu, pentru că eu fac parte dintre cei doi oameni care se ceartă. Sau: „Dacă şeful v-ar cere să-l înlocuiţi, aţi accepta fără probleme?“. Aici am răspuns cu da, că oricum şeful meu are tendinţe dictatoriale (a făcut din două camere una, în apartamentul unde are firma, fără ca măcar să ţină cont de părerea angajaţilor). „Dincolo de aparenţe, toţi parlamentarii au un dram de lăcomie?“. Întrebarea asta mi s-a părut cam trasă de păr, sigur era o capcană, aşa că am încercat să răspund pe invers şi-am zis „nu“. La sfârşit am obţinut 12 puncte (mai puţin de atât nu se putea). La interpretarea rezultatelor mele, „deşteptul“ care a conceput testul încheia cu o maximă: „Este un mare prost cel care nu crede despre sine că este un mare deştept“. Halal cugetare! Ce credeţi că scria la punctajul maxim (pe care n-am reuşit să-l obţin, nici repetând testul de zece ori): „Eşti un bun căpitan pe nava succesului. Vei obţine cu siguranţă un al doilea brevet. Felicitări şi vânt din pupă!“. Aici am început să suspectez că testul a fost creat de vreun consilier de-ai lui Băsescu, pentru ceilalţi candidaţi la preşedinţie, ca să le micşoreze self-esteem-ul. Păi, ultima întrebare era: „Pentru dvs. mărimea contează?“.
Aşa că m-am prezentat la frizeria din cartier, vorba poetului, „fără ploaie, fără vânt, cu self-esteem-ul la pământ“. Încrederea mi-a mai scăzut cu vreo zece procente când patronul frizeriei, care e şi casier pe timp de criză, m-a anunţat că Maria, fata care mă tundea de obicei, a participat la emisiunea „Inelul cu diamant“, a văzut-o cine trebuia şi-acum prezintă rubrica meteo într-un tabloid de mare tiraj. „Da’ nu-i nimic, că vă serveşte domnu’ Nelu“ şi mi-a făcut semn către un tip aşa, la vreo 55 de ani, cu o privire care mi-a adus aminte de versurile lui Tudor Arghezi: „Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş“ şi cu un început pronunţat de chelie. I-am spus ce fel de tunsoare prefer, m-am aşezat pe scaun şi-am închis ochii, încercând să mă gândesc la ceva pozitiv. Tocmai îmi spuneam că minus cu minus dă plus, chiar şi-n cadrul creşterii economice negative, când s-a auzit vocea domnului Nelu: „Ce părere aveţi de criza asta politică? Nu se mai satură căpuşele roşii să secătuiască ţara!“. „La cine vă referiţi?“, zic eu prudent, printre ţăcăniturile de foarfecă. „La liberalii ăştia în frunte cu floarea lor parfumată. Apropos, ştiaţi că dacă adormiţi cu crini în cameră puteţi să nu vă mai treziţi niciodată?“
„Dumneavoastră vă plac papagalii?“, am întrebat cu jumătate de gură. „Nu“, mi-a răspuns nea Nelu uşor mirat. „Înseamnă că dvs. sunteţi excepţia care confirmă regula“, am izbucnit eu, „pentru că în urma unui sondaj publicat în presa centrală a reieşit că în materie de zburătoare fanii lui Băsescu preferă papagalii“.
Nu vă mai spun cu ce fel de tunsoare m-am întors acasă. I-am zis nevesti-mii că m-am ras în cap pentru că e ultima fiţă în materie de tunsori bărbăteşti. Mâine fac un alt test pe Internet să văd cam pe unde mi-a ajuns self-esteem-ul.